2 intrări

20 de definiții

devansáre sf sf [At: CONTEMP., S. II, 1975, nr. 1501, 1/3 / Pl: ~sắri / E: devansa] 1 Depășire. 2 Desfășurare (a unei acțiuni sau a unui eveniment) mai devreme decât era stabilit sau firesc Si: devans (2), grăbire.

DEVANSÁRE, devansări, s. f. Faptul de a devansa.V. devansa.

DEVANSÁRE, devansări, s. f. Faptul de a devansa.V. devansa.

devansáre s. f., g.-d. art. devansắrii; pl. devansắri

devansáre s. f., g.-d. art. devansării; pl. devansări

DEVANSÁRE s. 1. v. depășire. 2. v. grăbire.

DEVANSÁRE s.f. Acțiunea de a devansa și rezultatul ei; devans. [< devansa].

devansá vt [At: HELIADE, O. I, 114 / V: (îvr) ~nțá / Pzi: ~séz / E: fr devancer] 1 A întrece pe cineva Si: a depăși. 2 (C. i. evenimente, acțiuni) A face să se desfășoare mai devreme decât era firesc sau stabilit Si: a grăbi.

DEVANSÁ, devansez, vb. I. Tranz. 1. A întrece pe cineva, a o lua cuiva înainte; a depăși. 2. A săvârși sau a face să se petreacă ceva mai devreme decât era normal sau prevăzut; a grăbi (o acțiune, un fapt). – Din fr. devancer.

DEVANSÁ, devansez, vb. I. Tranz. 1. A întrece pe cineva, a o lua cuiva înainte; a depăși. 2. A săvârși sau a face să se petreacă ceva mai devreme decât era normal sau prevăzut; a grăbi (o acțiune, un fapt). – Din fr. devancer.

DEVANSÁ, devansez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) 1. A o lua cuiva înainte, a întrece pe cineva; a depăși. Umilit, copilul plecă acasă, dar, cînd ajunse, vestea insultei îl devansă și poarta nu i se deschise. I. IONESCU, M. 248. 2. (Rar) A săvîrși ceva sau a face să se petreacă ceva mai devreme decît era normal sau decît fusese prevăzut; a grăbi. Cereșile încep a se culege de la 20 mai înainte. În anul acesta au devansat cu zece zile ieșirea lor. I. IONESCU, M. 61.

devansá (a ~) vb., ind. prez. 3 devanseáză

devansá vb., ind. prez. 1 sg. devanséz, 3 sg. și pl. devanseáză

DEVANSÁ vb. 1. v. depăși. 2. v. grăbi.

DEVANSÁ vb. I. tr. 1. A întrece, a depăși. 2. (Rar) A grăbi (desfășurarea, săvârșirea unui fapt etc.). [< fr. devancer].

DEVANSÁ vb. tr. 1. a întrece, a depăși. 2. a grăbi desfășurarea, săvârșirea unui fapt etc. (< fr. dévancer)

A SE DEVANSÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A se produce înainte de timpul prevăzut sau cel normal. /<fr. devancer

A DEVANSÁ ~éz tranz. 1) A lăsa în urmă; a întrece; a depăși. 2) A face să se devanseze. /<fr. devancer


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEVANSÁRE s. 1. depășire, întrecere. (~ cuiva în mers.) 2. grăbire. (~ muncilor agricole.)

DEVANSÁ vb. 1. a depăși, a întrece. (L-a ~ în mers.) 2. a grăbi. (A ~ muncile agricole.)

Intrare: devansa

Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) devansa devansare devansat devansând singular plural
devansea devansați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) devansez (să) devansez devansam devansai devansasem
a II-a (tu) devansezi (să) devansezi devansai devansași devansaseși
a III-a (el, ea) devansea (să) devanseze devansa devansă devansase
plural I (noi) devansăm (să) devansăm devansam devansarăm devansaserăm, devansasem*
a II-a (voi) devansați (să) devansați devansați devansarăți devansaserăți, devansaseți*
a III-a (ei, ele) devansea (să) devanseze devansau devansa devansaseră
Intrare: devansare
devansare substantiv feminin

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular devansare devansarea
plural devansări devansările
genitiv-dativ singular devansări devansării
plural devansări devansărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)