DEPĂȘIRE, depășiri, s. f. Acțiunea de a depăși și rezultatul ei; trecere peste o anumită limită. ♦ (Inform.) Obținerea, prin operație aritmetică, a unui rezultat ce nu poate fi reprezentat în memoria unui calculator. – V. depăși.

depășire sf [At: BĂCESCU, PĂS. 386 / Pl: ~ri / E: depăși] 1 Întrecere a cuiva sau a ceva care merge în același sens Si: depășit¹ (1). 2 Trecere peste o anumită limită Si: depășit¹ (2). 3-4 (Fig) Întrecere a puterilor sau a competenței cuiva Si: depășit¹ (3).

DEPĂȘIRE, depășiri, s. f. Acțiunea de a depăși și rezultatul ei; trecere peste o anumită limită. – V. depăși.

DEPĂȘIRE, depășiri, s. f. Acțiunea de a depăși și rezultatul ei; trecerea peste o anumită limită. Fiecare întreprindere trebuie să-și îmbunătățească în permanență organizarea producției și să asigure îndeplinirea și depășirea sarcinilor privind reducerea prețului de cost al producției. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2734.

DEPĂȘIRE s.f. Acțiunea de a depăși și rezultatul ei; (spec.) manevră rutieră prin care un vehicul întrece alt vehicul. [< depăși].

depășire s. f., g.-d. art. depășirii; pl. depășiri

depășire s. f., g.-d. art. depășirii; pl. depășiri

depășire s. f. → pășire

DEPĂȘIRE s. devansare, întrecere. (~ cuiva în mers.)

DEPĂȘIRE s. devansare, întrecere. (~ cuiva în mers.)