12 definiții pentru detritus

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DETRÍTUS s. n. 1. Material rezultat din fărâmițarea rocilor prin acțiunea agenților externi. 2. Material granular mărunt rezultat în urma uzurii unui drum pietruit din cauza circulației. 3. (Rar) Tartru dentar. – Din fr. détritus, lat. detritus.

DETRÍTUS s. n. 1. Material rezultat din fărâmițarea rocilor prin acțiunea agenților externi. 2. Material granular mărunt rezultat în urma uzurii unui drum pietruit din cauza circulației. 3. (Rar) Tartru dentar. – Din fr. détritus, lat. detritus.

detrítus sn [At: MACEDONSKI, O. IV, 19 / Pl: ~uri, (îvr) ~e / E: fr détritus, lat detritus] 1 Material rezultat din fărâmițarea rocilor prin acțiunea agenților externi. 2 (Pex) Reziduu. 3 Material granular mărunt rezultat în urma uzurii unui drum pietruit, din cauza circulației. 4 (Rar) Tartru dentar.

DETRÍTUS s. n. Material rezultat din frămîntarea pietrelor.

DETRÍTUS s.n. Material granulat rezultat din sfărâmarea rocilor. ♦ Rămășiță a unei substanțe supuse acțiunii de distrugere. ♦ Tartru dentar. [< fr. détritus, lat. detritus].

DETRÍTUS s. n. 1. material granulat rezultat din sfărâmarea rocilor sub acțiunea agenților externi. 2. materie organică din resturi de origine vegetală sau animală în descompunere. 3. tartru dentar. (< fr. détritus, lat. detritus)

DETRÍTUS n. 1) Substanță minerală provenită din sfărîmarea rocilor sub acțiunea agenților externi. 2) Material mărunt rezultat din uzura pavajului datorită circulației. 3) Sediment calcaros care se depune pe suprafața dinților; tartru dentar. /<fr. détritus, lat. detritus

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!detritus (desp. de-tri-) s. n., pl. detritusuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DETRITUS s. piatră, tartru. (~ dentar.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

detritus, (engl.= detritus) material fragmentar, clastic, neconsolidat, rezultat prin dezagregarea și spargerea unor edificii petrografice preexistente – d. mineral – sau a cochiliilor și scheletelor de org. – d. organogen.

Intrare: detritus
detritus1 (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabație: de-tri-tus info
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • detritus
  • detritusul
  • detritusu‑
plural
  • detritusuri
  • detritusurile
genitiv-dativ singular
  • detritus
  • detritusului
plural
  • detritusuri
  • detritusurilor
vocativ singular
plural
detritus2 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: de-tri-tus info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • detritus
  • detritusul
  • detritusu‑
plural
  • detrituse
  • detritusele
genitiv-dativ singular
  • detritus
  • detritusului
plural
  • detrituse
  • detrituselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

detritus, detritusurisubstantiv neutru

  • 1. Material rezultat din fărâmițarea rocilor prin acțiunea agenților externi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Rămășiță a unei substanțe supuse acțiunii de distrugere. DN
  • 2. Material granular mărunt rezultat în urma uzurii unui drum pietruit din cauza circulației. DEX '98 DEX '09
  • 3. rar Tartru dentar. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.