2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

detrítus sn [At: MACEDONSKI, O. IV, 19 / Pl: ~uri, (îvr) ~e / E: fr détritus, lat detritus] 1 Material rezultat din fărâmițarea rocilor prin acțiunea agenților externi. 2 (Pex) Reziduu. 3 Material granular mărunt rezultat în urma uzurii unui drum pietruit, din cauza circulației. 4 (Rar) Tartru dentar.

DETRÍTUS s. n. 1. Material rezultat din fărâmițarea rocilor prin acțiunea agenților externi. 2. Material granular mărunt rezultat în urma uzurii unui drum pietruit din cauza circulației. 3. (Rar) Tartru dentar. – Din fr. détritus, lat. detritus.

DETRÍTUS s. n. 1. Material rezultat din fărâmițarea rocilor prin acțiunea agenților externi. 2. Material granular mărunt rezultat în urma uzurii unui drum pietruit din cauza circulației. 3. (Rar) Tartru dentar. – Din fr. détritus, lat. detritus.

DETRÍTUS s. n. Material rezultat din frămîntarea pietrelor.

DETRÍTUS s.n. Material granulat rezultat din sfărâmarea rocilor. ♦ Rămășiță a unei substanțe supuse acțiunii de distrugere. ♦ Tartru dentar. [< fr. détritus, lat. detritus].

DETRÍTUS s. n. 1. material granulat rezultat din sfărâmarea rocilor sub acțiunea agenților externi. 2. materie organică din resturi de origine vegetală sau animală în descompunere. 3. tartru dentar. (< fr. détritus, lat. detritus)

DETRÍTUS n. 1) Substanță minerală provenită din sfărîmarea rocilor sub acțiunea agenților externi. 2) Material mărunt rezultat din uzura pavajului datorită circulației. 3) Sediment calcaros care se depune pe suprafața dinților; tartru dentar. /<fr. détritus, lat. detritus


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

detrítus s. n. (sil. -tri-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DETRITUS s. piatră, tartru. (~ dentar.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

detritus, (engl.= detritus) material fragmentar, clastic, neconsolidat, rezultat prin dezagregarea și spargerea unor edificii petrografice preexistente – d. mineral – sau a cochiliilor și scheletelor de org. – d. organogen.

Intrare: detritus (pl. -e)
detritus (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: -tri-
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • detritus
  • detritusul
  • detritusu‑
plural
  • detrituse
  • detritusele
genitiv-dativ singular
  • detritus
  • detritusului
plural
  • detrituse
  • detrituselor
vocativ singular
plural
Intrare: detritus (pl. -uri)
detritus (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • detritus
  • detritusul
  • detritusu‑
plural
  • detritusuri
  • detritusurile
genitiv-dativ singular
  • detritus
  • detritusului
plural
  • detritusuri
  • detritusurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)