15 definiții pentru detractor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

detractor, ~oare smf, a [At: GHICA, C. E. I, 292 / V: (înv) ~rec~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr détracteur, lat detractor] (Liv) 1-2 (Persoană) care diminuează tendențios valoarea cuiva Si: calomniator, defăimător, ponegritor.

DETRACTÓR, -OÁRE, detractori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Calomniator. – Din fr. détracteur, lat. detractor.

DETRACTÓR, -OÁRE, detractori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Calomniator. – Din fr. détracteur, lat. detractor, -oris.

DETRACTÓR, -OÁRE, detractori, -oare, s. m. și f. Persoană care caută să micșoreze meritele unei ființe sau ale unei cauze, idei, concepții etc., vorbind-o de rău; defăimător. Gherea publică în «Contemporanul» studiul întitulat «Direcțiunea Contemporanului», un răspuns amplu și documentat la adresa detractorilor curentului cultural inițiat în paginile revistei. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 6/2. Aceia sînt detractorii, sau cel puțin nepăsătorii artelor, oameni cărora le lipsește una din cele mai sublime și mai fecunde însușiri ale firii omenești: puterea imaginațiunii și palpitul inimii. ODOBESCU, S. II 241.

DETRACTÓR, -OÁRE s.m. și f. Defăimător, ponegritor, calomniator, bârfitor; persoană care caută să micșoreze calitățile unei ființe etc. [Cf. fr. détracteur, lat. detractor].

DETRACTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care caută să micșoreze meritele cuiva; defăimător, bârfitor, calomniator. (< fr. détracteur, lat. detractor)

DETRACTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre persoane) Care detractează; ponegritor; denigrator; defăimător; calomniator; clevetitor; bârfitor. /<fr. detracteur

* detractór, -oáre s. și adj. (lat. detractor). Care detractează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

detractór (livr.) (de-trac-) s. m., pl. detractóri

detractór s. m. (sil. -trac-), pl. detractóri

detractoáre (livr.) (de-trac-) s. f., g.-d. art. detractoárei; pl. detractoáre

detractoáre s. f. (sil. -trac-), g.-d. art. detractoárei; pl. detractoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DETRACTÓR adj., s. v. bârfitor, calomniator, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor.

detractor adj., s. v. BÎRFITOR. CALOMNIATOR. CLEVETITOR. DEFĂIMĂTOR. DENIGRATOR. PONEGRITOR.

Intrare: detractor
  • silabație: -trac-
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • detractor
  • detractorul
  • detractoru‑
plural
  • detractori
  • detractorii
genitiv-dativ singular
  • detractor
  • detractorului
plural
  • detractori
  • detractorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)