12 definiții pentru detractoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DETRACTÓR, -OÁRE, detractori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Calomniator. – Din fr. détracteur, lat. detractor.

detractor, ~oare smf, a [At: GHICA, C. E. I, 292 / V: (înv) ~rec~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr détracteur, lat detractor] (Liv) 1-2 (Persoană) care diminuează tendențios valoarea cuiva Si: calomniator, defăimător, ponegritor.

DETRACTÓR, -OÁRE, detractori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Calomniator. – Din fr. détracteur, lat. detractor, -oris.

DETRACTÓR, -OÁRE, detractori, -oare, s. m. și f. Persoană care caută să micșoreze meritele unei ființe sau ale unei cauze, idei, concepții etc., vorbind-o de rău; defăimător. Gherea publică în «Contemporanul» studiul întitulat «Direcțiunea Contemporanului», un răspuns amplu și documentat la adresa detractorilor curentului cultural inițiat în paginile revistei. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 6/2. Aceia sînt detractorii, sau cel puțin nepăsătorii artelor, oameni cărora le lipsește una din cele mai sublime și mai fecunde însușiri ale firii omenești: puterea imaginațiunii și palpitul inimii. ODOBESCU, S. II 241.

DETRACTÓR, -OÁRE s.m. și f. Defăimător, ponegritor, calomniator, bârfitor; persoană care caută să micșoreze calitățile unei ființe etc. [Cf. fr. détracteur, lat. detractor].

DETRACTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care caută să micșoreze meritele cuiva; defăimător, bârfitor, calomniator. (< fr. détracteur, lat. detractor)

DETRACTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre persoane) Care detractează; ponegritor; denigrator; defăimător; calomniator; clevetitor; bârfitor. /<fr. detracteur

* detractór, -oáre s. și adj. (lat. detractor). Care detractează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

detractoáre (livr.) (de-trac-) s. f., g.-d. art. detractoárei; pl. detractoáre

detractoáre s. f. (sil. -trac-), g.-d. art. detractoárei; pl. detractoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DETRACTÓR adj., s. v. bârfitor, calomniator, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor.

detractor adj., s. v. BÎRFITOR. CALOMNIATOR. CLEVETITOR. DEFĂIMĂTOR. DENIGRATOR. PONEGRITOR.

Intrare: detractoare
  • silabație: de-trac- info
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • detractoare
  • detractoarea
plural
  • detractoare
  • detractoarele
genitiv-dativ singular
  • detractoare
  • detractoarei
plural
  • detractoare
  • detractoarelor
vocativ singular
  • detractoare
  • detractoareo
plural
  • detractoarelor

detractor, -oare detractoare

  • 1. livresc Persoană care caută să micșoreze meritele unei ființe sau ale unei cauze, idei, concepții etc., vorbind-o de rău.
    exemple
    • Gherea publică în «Contemporanul» studiul întitulat «Direcțiunea Contemporanului», un răspuns amplu și documentat la adresa detractorilor curentului cultural inițiat în paginile revistei. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 6/2.
      surse: DLRLC
    • Aceia sînt detractorii, sau cel puțin nepăsătorii artelor, oameni cărora le lipsește una din cele mai sublime și mai fecunde însușiri ale firii omenești: puterea imaginațiunii și palpitul inimii. ODOBESCU, S. II 241.
      surse: DLRLC

etimologie: