13 definiții pentru detestabil

detestábil, ~ă a [At: HELIADE, V. 452/14 / Pl: ~i, ~e / E: fr détestable] 1 Care produce o senzație dezagreabilă. 2 Vrednic de ură. 3 Care este cu mult sub nivelul așteptat sau cerut.

DETESTÁBIL, -Ă, detestabili, -e, adj. Vrednic de ură, de dispreț. ♦ Care este foarte rău, care este cu mult sub nivelul așteptat sau cerut. – Din fr. détestable, lat. detestabilis.

DETESTÁBIL, -Ă, detestabili, -e, adj. Vrednic de ură, de dispreț. ♦ Care este foarte rău, care este cu mult sub nivelul așteptat sau cerut. – Din fr. détestable, lat. detestabilis.

DETESTÁBIL, -Ă, detestabili, -e, adj. De nesuferit, vrednic de ură. Ce speță de pungaș detestabil ! VLAHUȚĂ, O. A. III 105.

detestábil adj. m., pl. detestábili; f. detestábilă, pl. detestábile

detestábil adj. m., pl. detestábili; f. sg. detestábilă, pl. detestábile

DETESTÁBIL adj. v. execrabil.

Detestabil ≠ onorabil, venerabil

DETESTÁBIL, -Ă adj. De disprețuit; demn de ură. [Cf. fr. détestable, lat. detestabilis].

DETESTÁBIL, -Ă adj. demn de dispreț, de ură. ◊ (despre lucruri) foarte rău, cu mult sub nivelul cerut. (< fr. détestable, lat. detestabilis)

detestabil a. 1. ce trebue să fie detestat; 2. foarte rău: timp detestabil.

*detestabíl, -ă adj. (lat. detestabilis). Abominabil, execrabil, demn de mare ură: persoană, acțiune detestabilă. Foarte răŭ: timp detestabil. Adv. În mod detestabil.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DETESTÁBIL adj. execrabil. (Un joc ~ al actorilor.)

Intrare: detestabil
detestabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular detestabil detestabilul detestabilă detestabila
plural detestabili detestabilii detestabile detestabilele
genitiv-dativ singular detestabil detestabilului detestabile detestabilei
plural detestabili detestabililor detestabile detestabilelor
vocativ singular
plural