11 definiții pentru detentor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

detentor, ~oare smf [At: GHICA, C. E. I, 144 / Pl: ~i, ~oare / E: fr détenteur] (Jur) Deținător1 (1).

DETENTÓR, detentori, s. m. (Jur.) Deținător. – Din fr. détenteur.

DETENTÓR, detentori, s. m. (Jur.) Deținător. – Din fr. détenteur.

DETENTÓR s.m. (Jur.) Persoană care deține un lucru; deținător. [< fr. détenteur].

DETENTÓR2 s. n. piesă racordată la un tub pentru reducerea presiunii unui fluid. (după fr. détendeur)

DETENTÓR1 s. m. (jur.) persoană care deține un lucru; deținător. (< fr. détenteur)

detentor m. cel ce ține, cu sau fără drept, un lucru în posesiune.

*detentór, -oáre adj. și s. (lat. detentor). Deținător, care deține: statu e detentoru averiĭ publice.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

detentór s. m., pl. detentóri

detentór s. m., pl. detentóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DETENTÓR s. (JUR.) deținător, posesor. (~ al unui bun.)

DETENTOR s. (JUR.) deținător, posesor. (~ al unui bun.)

Intrare: detentor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • detentor
  • detentorul
  • detentoru‑
plural
  • detentori
  • detentorii
genitiv-dativ singular
  • detentor
  • detentorului
plural
  • detentori
  • detentorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)