opțiuni
  • info

11 definiții pentru detentor (deținător)

din care

Explicative DEX

DETENTOR, detentori, s. m. (Jur.) Deținător. – Din fr. détenteur.

DETENTOR, detentori, s. m. (Jur.) Deținător. – Din fr. détenteur.

detentor, ~oare smf [At: GHICA, C. E. I, 144 / Pl: ~i, ~oare / E: fr détenteur] (Jur) Deținător1 (1).

DETENTOR s.m. (Jur.) Persoană care deține un lucru; deținător. [< fr. détenteur].

DETENTOR1 s. m. (jur.) persoană care deține un lucru; deținător. (< fr. détenteur)

detentor m. cel ce ține, cu sau fără drept, un lucru în posesiune.

*detentór, -oáre adj. și s. (lat. detentor). Deținător, care deține: statu e detentoru averiĭ publice.

Ortografice DOOM

detentor1 (deținător) s. m., pl. detentori (în: (jur.) detentor precar)

detentor s. m., pl. detentori

detentor s. m., pl. detentori

Sinonime

DETENTOR s. (JUR.) deținător, posesor. (~ al unui bun.)

DETENTOR s. (JUR.) deținător, posesor. (~ al unui bun.)

Intrare: detentor (deținător)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • detentor
  • detentorul
  • detentoru‑
plural
  • detentori
  • detentorii
genitiv-dativ singular
  • detentor
  • detentorului
plural
  • detentori
  • detentorilor
vocativ singular
  • detentorule
plural
  • detentorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

detentor, detentorisubstantiv masculin
detentoare, detentoaresubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.