2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DETECTÁRE, detectări, s. f. Faptul de a detecta.V. detecta.

DETECTÁRE, detectări, s. f. Faptul de a detecta.V. detecta.

detectare sf [At: CONTEMP., S. II, 1949, nr. 126, 10/1 / Pl: ~tări / E: detecta] Determinare a existenței unui element, a unui corp ascuns vederii Si: descoperire, detecție (1).

DETECTÁRE, detectări, s. f. Faptul de a detecta; identificare, descoperire (a unui avion, a unei mine explozive, a unor gaze, a prezenței unei unde radioelectrice etc.).

DETECTÁ, detectez, vb. I. Tranz. A identifica, a descoperi, a determina existența unui element care este ascuns (vederii). – Din fr. détecter.

DETECTÁ, detectez, vb. I. Tranz. A identifica, a descoperi, a determina existența unui element care este ascuns (vederii). – Din fr. détecter.

detecta vt [At: ENC. TEHN. I, 179 / Pzi: ~téz / E: fr détecter] A descoperi existența unor elemente, a unor corpuri ascunse vederii.

DETECTÁ, detectez, vb. I. Tranz. A identifica, a descoperi (un avion, o mină explozivă, un gaz, prezența unei unde radioelectrice etc.).

DETECTÁ vb. I. tr. A descoperi și identifica (un avion, o mină explozivă, un gaz etc.); (p. ext.) a găsi, a descoperi (un talent). [< fr. détecter].

DETECTÁ vb. tr. 1. a descoperi și identifica (un avion, o mină explozivă, un gaz etc.); (p. ext.) a găsi, a descoperi (un talent). 2. a realiza o detecție. (< fr. détecter)

A DETECTÁ ~éz tranz. (gaze, substanțe radioactive, mine etc.) A identifica descoperind prezența. /<fr. détecter


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

detectáre s. f., g.-d. art. detectắrii; pl. detectắri

detectáre s. f., g.-d. art. detectării; pl. detectări

detectá (a ~) vb., ind. prez. 3 detecteáză

detectá vb., ind. prez. 1 sg. detectéz, 3 sg. și pl. detecteáză

Intrare: detectare
detectare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • detectare
  • detectarea
plural
  • detectări
  • detectările
genitiv-dativ singular
  • detectări
  • detectării
plural
  • detectări
  • detectărilor
vocativ singular
plural
Intrare: detecta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • detecta
  • detectare
  • detectat
  • detectatu‑
  • detectând
  • detectându‑
singular plural
  • detectea
  • detectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • detectez
(să)
  • detectez
  • detectam
  • detectai
  • detectasem
a II-a (tu)
  • detectezi
(să)
  • detectezi
  • detectai
  • detectași
  • detectaseși
a III-a (el, ea)
  • detectea
(să)
  • detecteze
  • detecta
  • detectă
  • detectase
plural I (noi)
  • detectăm
(să)
  • detectăm
  • detectam
  • detectarăm
  • detectaserăm
  • detectasem
a II-a (voi)
  • detectați
(să)
  • detectați
  • detectați
  • detectarăți
  • detectaserăți
  • detectaseți
a III-a (ei, ele)
  • detectea
(să)
  • detecteze
  • detectau
  • detecta
  • detectaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

detectare

etimologie:

  • vezi detecta
    surse: DEX '98 DEX '09

detecta

  • 1. A identifica, a descoperi, a determina existența unui element care este ascuns (vederii).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: descoperi determina identifica
  • 2. A realiza o detecție.
    surse: MDN '00

etimologie: