11 definiții pentru desuet

school Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESUÉT, -Ă, desueți, -te, adj. Ieșit din uz, din modă, necorespunzător spiritului vremii; perimat. [Pr.: -su-et] – Din fr. désuet, lat. desuetus.

DESUÉT, -Ă, desueți, -te, adj. Ieșit din uz, din modă, necorespunzător spiritului vremii; perimat. [Pr.: -su-et] – Din fr. désuet, lat. desuetus.

desuét, ~ă av, a [At: EFTIMIU, N. 88 / P: ~u-et / Pl: ~eți / E: fr désuet, lat desuetus] 1-2 (Într-un mod) care nu mai corespunde spiritului vremii Si: demodat, depășit, învechit, perimat, uzat.

DESUÉT, -Ă, desueți, -te, adj. Ieșit din uz, necorespunzător spiritului vremii, de modă veche; învechit, perimat. Cunoașterea realității, formarea de către fiecare actor a unui fond interior propriu de creație... va îndepărta schematismele, exagerările neteatrale, patetismul și retoricul desuet. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 9/6. – Pronunțat: -su-et.

DESUÉT, -Ă adj. Învechit, perimat; care nu se mai obișnuiește, nu mai corespunde spiritului vremii. [Pron. -su-et. / < lat. desuetus, cf. fr. désuet].

DESUÉT, -Ă adj. căzut în desuetudine, care nu mai corespunde spiritului vremii; învechit, perimat; demodat. (< fr. désuet, lat. desuetus)

DESUÉT ~tă (~ți, ~te) Care nu mai corespunde timpului actual; dintr-o epocă veche; perimat. Pictură ~tă. [Sil. -su-et] /<fr. désuet, lat. desuetus


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desuét (-su-et) adj. m., pl. desuéți; f. desuétă, pl. desuéte

desuét adj. m. (sil. -su-et), pl. desuéți; f. sg. desuétă, pl. desuéte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESUET adj. demodat, depășit, învechit, perimat, vechi, (livr.) vetust, (fam. fig.) fumat. (Un obicei ~.)

Intrare: desuet
desuet adjectiv
  • silabație: de-su-et info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desuet
  • desuetul
  • desuetu‑
  • desue
  • desueta
plural
  • desueți
  • desueții
  • desuete
  • desuetele
genitiv-dativ singular
  • desuet
  • desuetului
  • desuete
  • desuetei
plural
  • desueți
  • desueților
  • desuete
  • desuetelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

desuet

  • 1. Ieșit din uz, din modă, necorespunzător spiritului vremii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: demodat perimat învechit antonime: modern attach_file un exemplu
    exemple
    • Cunoașterea realității, formarea de către fiecare actor a unui fond interior propriu de creație... va îndepărta schematismele, exagerările neteatrale, patetismul și retoricul desuet. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 9/6.
      surse: DLRLC

etimologie: