10 definiții pentru destoinicie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESTOINICÍE s. f. Însușirea de a fi destoinic; aptitudine, capacitate, pricepere, iscusință. – Destoinic + suf. -ie.

DESTOINICÍE s. f. Însușirea de a fi destoinic; aptitudine, capacitate, pricepere, iscusință. – Destoinic + suf. -ie.

destoinicie sf [At: PSALT. SCH. 487/8 / V: dos~ / Pl: ~cii / E: destoinic + -ie] 1 (Înv) Merit. 2 (Îlav) Cu ~ Pe drept, pe merit. 3 Moștenire. 4 Capacitate intelectuală a cuiva de a izbuti să cunoască, să afle, să înțeleagă, de a-și da seama, de a-și face o idee Si: înțelegere, pătrundere, pricepere, (înv) pricepătură, (îvr) priceput1, (reg) pamet. 5 Pregătire, cunoaștere temeinică într-un domeniu. 6 Iscusință, îndemânare, abilitate într-o meserie Si: pricepere, (înv) nimereală, nimerie, (îvr) periliptis, piotimie, precepătură, (reg) priceputație. 7 Faptă, îndeletnicire care denotă destoinicie (4).

DESTOINICÍE s. f. Însușirea de a fi destoinic; aptitudine, capacitate, pricepere, iscusință. Femeile au și destoinicie și pricepere ca orice bărbat; democrația le dă și lor toate drepturile. SADOVEANU, E. 25. De-a mea destoinicie să n-ai vreo îndoială. MACEDONSKI, O. II 234. N-am mai slujit eu țării?... Mi-i plin sînu de atestaturi... iacă dovezi... despre destoinicia mea. ALECSANDRI, T. 90.

DESTOINICÍE f. Caracter destoinic; demnitate. [Art. destoinicia; G.-D. destoiniciei; Sil. -ci-e] /destoinic + suf. ~ie

destoinicie f. aptitudine, capacitate.

destoĭnicíe f. (d. destoĭnic). Vechĭ. Vrednicie. Azĭ. Capacitate, aptitudine. – Maĭ vechĭ dost-, moștenire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

destoinicíe s. f., art. destoinicía, g.-d. destoinicíi, art. destoinicíei

destoinicíe s. f. (sil. -stoi-), art. destoinicía, g.-d. destoinicíi, art. destoinicíei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESTOINICÍE s. 1. v. capacitate. 2. v. îndemânare.

DESTOINICIE s. 1. capacitate, competență, pregătire, pricepere, seriozitate, valoare, vrednicie, (înv. și pop.) hărnicie, (înv.) practică, volnicie. (Demonstrează o mare ~ în domeniul...) 2. abilitate, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemînare, pricepere, știință, talent, ușurință, (pop.) meșteșug, meșteșugire, (înv. și reg.) meșterie, (reg.) apucătură, pricepuție, (înv.) iscusire, marafet, practică. (Are o ~ aparte în mînuirea...)

Intrare: destoinicie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • destoinicie
  • destoinicia
plural
genitiv-dativ singular
  • destoinicii
  • destoiniciei
plural
vocativ singular
plural

destoinicie

  • 1. Însușirea de a fi destoinic.
    exemple
    • Femeile au și destoinicie și pricepere ca orice bărbat; democrația le dă și lor toate drepturile. SADOVEANU, E. 25.
      surse: DLRLC
    • De-a mea destoinicie să n-ai vreo îndoială. MACEDONSKI, O. II 234.
      surse: DLRLC
    • N-am mai slujit eu țării?... Mi-i plin sînu de atestaturi... iacă dovezi... despre destoinicia mea. ALECSANDRI, T. 90.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Destoinic + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09