2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESTABILIZÁRE, destabilizări, s. f. Acțiunea de a destabiliza și rezultatul ei. – V. destabiliza.

DESTABILIZÁRE, destabilizări, s. f. Acțiunea de a destabiliza și rezultatul ei. – V. destabiliza.

destabilizare sf [At: DEX / Pl: ~zări / E: destabiliza] 1 Pierdere a stabilității Si: destabilizat1 (1). 2 Lipsă a stabilității Si: destabilizat1 (2).

destabilizáre s. f. (pol.; termen des folosit după dec. 1989) Pierdere a stabilității ◊ „În ultima decadă a lunii august, cel mai târziu în primele zile ale lui septembrie, vom fi martorii unei noi tendințe de destabilizare a fragilei noastre vieți politice și economico-sociale.” Azi 22 VIII 90 p. 2 (din destabiliza)

DESTABILIZÁ, destabilizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde stabilitatea. – Pref. de- + stabiliza. Cf. fr. déstabiliser.

destabiliza vtr [At: DEX / Pzi: ~zez[1] / E: de(s)- + stabiliza] 1-2 (A face să-și piardă sau) a-și pierde stabilitatea. modificată

  1. În original: Pl: ~zắri Ladislau Strifler

DESTABILIZÁ, destabilizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde stabilitatea. – Din engl. destabilize.

DESTABILIZÁ vb. tr., refl. a face să-și piardă, a-și pierde stabilitatea. (< engl. destabilize)

destabilizá vb. I (pol.; termen des folosit după dec. 1989) A face să se piardă stabilitatea ◊ „Acum, în plină vacanță parlamentară și într-un moment de reflux politic firesc, pare evident că anumite grupuri de presiune caută să speculeze starea generală proastă, să profite de șovăielile guvernanților și să destabilizeze țara.” R.lit. 20 VIII 90 p. 2; v. și 29 XI 90 p. 2 (din des- + stabiliza; cf. engl. to destabilize; DEX-S)

A SE DESTABILIZÁ mă ~éz intranz. A-și pierde caracterul stabil; a deveni instabil. /des- + a stabiliza

A DESTABILIZÁ ~éz tranz. A face să se destabilizeze. /des- + a stabiliza


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*destabilizáre (des-ta-/de-sta-) s. f., g.-d. art. destabilizắrii; pl. destabilizắri

destabilizáre s. f., g.-d. art. destabilizării, pl. destabilizări

*destabilizá (a ~) (des-ta-/de-sta-) vb., ind. prez. 3 destabilizeáză

destabilizá vb. → stabiliza


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

A destabiliza ≠ a stabiliza

Intrare: destabilizare
destabilizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • destabilizare
  • destabilizarea
plural
  • destabilizări
  • destabilizările
genitiv-dativ singular
  • destabilizări
  • destabilizării
plural
  • destabilizări
  • destabilizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: destabiliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • destabiliza
  • destabilizare
  • destabilizat
  • destabilizatu‑
  • destabilizând
  • destabilizându‑
singular plural
  • destabilizea
  • destabilizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • destabilizez
(să)
  • destabilizez
  • destabilizam
  • destabilizai
  • destabilizasem
a II-a (tu)
  • destabilizezi
(să)
  • destabilizezi
  • destabilizai
  • destabilizași
  • destabilizaseși
a III-a (el, ea)
  • destabilizea
(să)
  • destabilizeze
  • destabiliza
  • destabiliză
  • destabilizase
plural I (noi)
  • destabilizăm
(să)
  • destabilizăm
  • destabilizam
  • destabilizarăm
  • destabilizaserăm
  • destabilizasem
a II-a (voi)
  • destabilizați
(să)
  • destabilizați
  • destabilizați
  • destabilizarăți
  • destabilizaserăți
  • destabilizaseți
a III-a (ei, ele)
  • destabilizea
(să)
  • destabilizeze
  • destabilizau
  • destabiliza
  • destabilizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

destabilizare

  • 1. Acțiunea de a destabiliza și rezultatul ei.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi destabiliza
    surse: DEX '98 DEX '09

destabiliza

  • 1. A face să-și piardă sau a-și pierde stabilitatea.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 antonime: stabiliza

etimologie: