destabilizare s. f. (pol.; termen des folosit după dec. 1989) Pierdere a stabilității ◊ „În ultima decadă a lunii august, cel mai târziu în primele zile ale lui septembrie, vom fi martorii unei noi tendințe de destabilizare a fragilei noastre vieți politice și economico-sociale.” Azi 22 VIII 90 p. 2 (din destabiliza)