destabiliza vb. I (pol.; termen des folosit după dec. 1989) A face să se piardă stabilitatea ◊ „Acum, în plină vacanță parlamentară și într-un moment de reflux politic firesc, pare evident că anumite grupuri de presiune caută să speculeze starea generală proastă, să profite de șovăielile guvernanților și să destabilizeze țara.” R.lit. 20 VIII 90 p. 2; v. și 29 XI 90 p. 2 (din des- + stabiliza; cf. engl. to destabilize; DEX-S)