desprimăvărare sf [At: KLOPȘTOK. F. 239 / V: dăs~, ~mever~, dis~, disprimăverire, disprimever~, disprimov~ / Pl: ~rări / E: desprimăvăra] 1 Venire a primăverii Si: desprimăvărat¹ (1). 2 (Rar) Căpătare a unui aspect primăvăratic Si: desprimăvărat¹ (2). 3 (Reg) Trecere a primăverii Si: desprimăvărat¹ (3).

DESPRIMĂVĂRARE s. f. Faptul de a se desprimăvăra; trecere de la iarnă la primăvară, început de primăvară. Ieși liniștit, trase adînc în plămîni aerul înviorător al desprimăvărării. CAMILAR, TEM. 38.

DESPRIMĂVĂRA, pers. 3 desprimăvărează, vb. I. Refl. 1. A veni primăvara, a se face primăvară. 2. (Rar; despre elemente din natură) A lua aspect de primăvară. – Cf. primăvară.

dasprimăvăra v vz desprimăvăra

dăsprimăvăra v vz desprimăvăra

dăsprimăvărare sf vz desprimăvărare

desprimăvăra vr [At: ȘINCAI, HR. II, 296/32 / V:^[1] dăs~, ~mevera, dis~, disprimăveri, disprimevera, disprimov~^[2] / Pzi: 3 ~rează / E: des- + (îm)primăvăra] 1 A se face primăvară Si: a se împrimăvăra. 2 (Rar; d. elemente ale naturii) A lua aspect primăvăratic. 3 (Reg) A trece primăvara. corectat(ă)

desprimevera v vz desprimăvăra

desprimeverare sf vz desprimăvărare

DESPRIMĂVĂRA (-vărează) vb. refl. unipers. A se face primăvară: de cum se desprimăvăreză... craiul Ungariei și ridică oastea (VLAH.).

DESPRIMĂVĂRA, pers. 3 desprimăvărează, vb. I. Refl. 1. A veni primăvara, a se face primăvară. 2. (Rar; despre elemente din natură) A lua aspect de primăvară. – Des¹- + primăvară.

DESPRIMĂVĂRA, pers. 3 desprimăvărează, vb. I. Refl. impers. A veni primăvara, a se face primăvară. Păduri și cîmpuri se-nvestmîntă cu flori, – s-a desprimăvărat... IOSIF, T. 108. Se desprimăvărează. Copacii dau în mugur; din pămîntul morților crește o vegetație puternică; în aer e un parfum de tinerețe, un fior indefinit care cheamă la iubire. VLAHUȚĂ, O. AL. I 35. ♦ (Rar, despre elemente din natură) A lua aspect de primăvară. S-a desprimăvărat pădurea, E-o nouă viață-n orice zvon. EMINESCU, O. I 228.

A SE DESPRIMĂVĂRA pers. 3 se ~ează intranz. A se face primăvară. /des- + primăvară

desprimăvărà v. fig. a înverzi: s’a desprimăvărat pădurea EM.

desprimăvăréz v. refl. impers. Se face primăvară. – Și se împrimăvărează. V. dezvărează și despremenesc.

!desprimăvărare s. f., g.-d. art. desprimăvărării; pl. desprimăvărări

desprimăvărare s. f., g.-d. art. desprimăvărării

desprimăvărare s. f., g.-d. art. desprimăvărării

desprimăvăra (a se ~) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se desprimăvărează; conj. prez. 3 să se desprimăvăreze; ger. desprimăvărându-se

!desprimăvăra (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se desprimăvărează

desprimăvăra vb., ind. prez. 3 sg. desprimăvărează

DESPRIMĂVĂRA vb. a se împrimăvăra, (prin Transilv.) a se primăvăra. (S-a ~ și natura reînvie.)

DESPRIMĂVĂRA vb. a se împrimăvăra, (prin Transilv.) a se primăvăra. (S-a ~ și natura reînvie.)

desprimăvărá, v.r. A se face primăvară: „Și, când s-o desprimăvărat, s-o uitat el bine la Gutâi” (Bilțiu, 2007: 330). – Din des- + (îm)primăvăra (MDA).