9 definiții pentru despotmoli

despotmolí [At: TDRG / Pzi: ~lésc / E: des- + (îm)potmoli] 1-4 vtr (D. vehicule) (A scoate sau) a ieși din nămolul în care era cufundat (fară a putea merge mai departe). 5-8 vtr (Fig) (A reuși sau) a fi ajutat (să ducă la bun sfârșit o acțiune dificilă sau) să rezolve o problemă încurcată.

DESPOTMOLÍ, despotmolesc, vb. IV. Tranz. A scoate un vehicul, o navă etc. din nămol; a scoate pe cineva din împotmolire. ♦ A curăța un șanț, un bazin etc. de nămolul depus la fund. – Pref. des- + [îm]potmoli.

DESPOTMOLÍ, despotmolesc, vb. IV. Tranz. A scoate un vehicul, o navă etc. din nămol; a scoate pe cineva din împotmolire. ♦ A curăța un șanț, un bazin etc. de nămolul depus la fund. – Des1- + [îm]potmoli.

DESPOTMOLÍ, despotmolesc, vb. IV. Tranz. A scoate (un vehicul, o navă, un animal etc.) din nămol; a deznămoli. Joi s-a înnămolit... piroscaful (= vaporul) «Hungaria»... E slabă nădejde că va putea fi despotmolit. La TDRG. ♦ A curăța (un șanț, un bazin, un canal etc.) de nămolul depus la fund. Cu silință am despotmolit ierecurile și gîrlele, să împrospătăm ghiolul. DAVIDOGLU, O. 30.

despotmolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despotmolésc, imperf. 3 sg. despotmoleá; conj. prez. 3 despotmoleáscă

despotmolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despotmolésc, imperf. 3 sg. despotmoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. despotmoleáscă

DESPOTMOLÍ vb. (reg.) a (se) dezgloda, a (se) deznomoli.

A DESPOTMOLÍ ~ésc tranz. 1) (vehicule, ființe etc. împotmolite) A scoate din nisip, zăpadă, noroi etc., înlesnind înaintarea. 2) (canale, conducte etc. înfundate) A curăța de depuneri (gunoi, nisip etc.); a desfunda; a destupa. /des- + a (îm)potmoli


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESPOTMOLÍ vb. (reg.) a (se) dezgloda, a (se) deznomoli.

Intrare: despotmoli
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) despotmoli despotmolire despotmolit despotmolind singular plural
despotmolește despotmoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) despotmolesc (să) despotmolesc despotmoleam despotmolii despotmolisem
a II-a (tu) despotmolești (să) despotmolești despotmoleai despotmoliși despotmoliseși
a III-a (el, ea) despotmolește (să) despotmolească despotmolea despotmoli despotmolise
plural I (noi) despotmolim (să) despotmolim despotmoleam despotmolirăm despotmoliserăm, despotmolisem*
a II-a (voi) despotmoliți (să) despotmoliți despotmoleați despotmolirăți despotmoliserăți, despotmoliseți*
a III-a (ei, ele) despotmolesc (să) despotmolească despotmoleau despotmoli despotmoliseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)