2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESPLETÍT, -Ă, despletiți, -te, adj. 1. Desfăcut din împletitură, neîmpletit, deșirat. 2. (Despre femei) Cu părul neîmpletit sau desfăcut din împletitură; p. ext. nepieptănat, zbârlit, neîngrijit. – V. despleti.

DESPLETÍT, -Ă, despletiți, -te, adj. 1. Desfăcut din împletitură, neîmpletit, deșirat. 2. (Despre femei) Cu părul neîmpletit sau desfăcut din împletitură; p. ext. nepieptănat, zbârlit, neîngrijit. – V. despleti.

despletit1 sn [At: MDA ms / V: (îvr) ~ect~, (rar) dis~ / Pl: (rar) ~uri / E: despleti] 1-4 Despletire (1-4).

despletit2, ~ă [At: (a. 1773) GCR. II, 91/34 / V: (îvr) ~ect~, (rar) dis~ / Pl: ~iți, ~e / E: despleti] 1 a (D. păr împletit) Desfăcut din împletitură. 2 a (Pex; d. păr) Răsfirat2. 3 a (D. oameni) Cu părul răsfirat. 4 a (Pex; d. fire de ață, lână etc. împletite) Desfăcut2. 5 sfa (Eufemistic) Moarte.

DESPLETÍT, -Ă, despletiți, -te, adj. (Despre frînghie, bici, mai ales despre păr, cosițe) Desfăcut din împletitură sau neîmpletit. Părul ei despletit îi cade pe umăr. ISAC, O. 170. Părul ei, după moda de atuncea, se împărțea despletit pe umeri. NEGRUZZI, S. I 145. ◊ Fig. Pe pustiul țărm al mării [toamna] stă cu părul despletit. D. BOTEZ, P. O. 50. Copaci plecînd asupră-ți a lor frunte despletită Îți întovărășesc pașii pe-o cărare mult iubită. NEGRUZZI, S. II 13. ♦ (Despre femei) Cu părul neîmpletit sau desfăcut din împletitură; nepieptănat, zbîrlit. Femeile... despletite, băteau cu pumnii în geamuri. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 34. Lîngă pat, jos, în căsuță, Mama plînge despletită Pe copila cea drăguță Între îngeri adormită. IOSIF, PATR. 45. Baba muri... și nurorile despletite, o boceau de vuia satul. CREANGĂ, P. 16. ◊ Fig. Vin nouri despletiți din susul Dunării și se frămîntă luncile de sălcii, parc-ar vrea să se smulgă din rădăcini și să se mute de-acclo. SADOVEANU, F. J. 650. Pe cătiniș se leagănă răzlețe... Mănunchiuri mari de dalii despletite. CAZIMIR, L. U. 36. Sub adumbriri de sălcii despletite Mă-ndrumă azi cea mai din urmă vrere. GOGA, C. P. 68.

DESPLETÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DESPLETI și A SE DESPLETI. 2) (despre femei) Care este cu părul neîmpletit. /v. a despleti

despletit a. desfăcut: cu părul despletit.

despletít, -ă adj. Desfăcut, vorbind de ceĭa ce era împletit: o femeĭe speriată alega cu păru despletit.

DESPLETÍ, despletesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) desface din împletitură; a (se) deșira. ♦ Refl. și tranz. A(-și) desface cosițele. ♦ Refl. Fig. (Despre râuri, pâraie) A se răsfira. – Pref. des- + [îm]pleti.

despletí [At: LB / V: (îvr) ~ectí, (rar) dis~ / Pzi: ~tésc / E: des- + (îm)pleti] 1-2 vtr (C. e părul împletit) A (se) desface din împletitură. 3-4 vtr (Pex; c. e părul) A (se) răsfira. 5 (C.i. o persoană) A-i răvăși cuiva părul. 6 (Pex) A desface fire de ață, lână etc. împletite.

DESPLETÍ, despletesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) desface din împletitură; a (se) deșira. ♦ Refl. și tranz. A(-și) desface cosițele. ♦ Refl. Fig. (Despre râuri, pâraie) A se răsfira. – Des1- + [îm]pleti.

DESPLETÍ, despletesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la ceva care este împletit: frînghie, bici, mai ales părul împletit, cosițele) A desface din împletitură. Despletește frînghia.S-o fi văzut despletindu-și bogatul păr ca mierea arsă. M. I. CARAGIALE, C. 73. Se întreabă trist izvorul: «Unde mi-i crăiasa oare? Părul moale despletindu-și, Fața-n apa mea privindu-și, Să m-atingă visătoare Cu piciorul?» EMINESCU, O. I 122. ◊ Fig. Noaptea își despletea șuvițele de neguri pînă ce luna plină, portocalie, își arăta fața prin zdrențele norilor poleiți. BART, E. 316. ◊ (Complementul indică persoana căreia i se despletește părul) Vîntul... merge la copile ce culeg laur de in Și rîzînd le despletește. ALECSANDRI, P. A. 132. ◊ Refl. (Subiectul este persoana care-și despletește părul) Fata a rămas pe malul lacului, plîngînd pe Făt-Frumos și despletindu-se de deznădejde. GALACTION, O. I 325. ◊ Fig. Para focului, înaltă, se despletea în plete roșii. CAMILAR, N. I 91. ♦ Refl. Fig. (Despre rîuri și pîraie) A se răsfira. Din culmi gîlgîiau apele despletindu-se în adînc. CAMILAR, N. I 55.

A DESPLETÍ ~ésc tranz. A face să se despletească. /des- + a [îm]pleti

A SE DESPLETÍ se ~éște intranz. (despre părul împletit sau obiecte din fire împletite) A se desface din împletitură. /des- + a [îm]pleti

despletì v. 1. a desface ce a fost împletit; 2. a desface pletele de păr.

despletésc v. tr. b(d. plete). V. tr. Desfac ceĭa ce era împletit: a despleti păru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

despletí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despletésc, imperf. 3 sg. despleteá; conj. prez. 3 despleteáscă

despletí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despletésc, imperf. 3 sg. despleteá; conj. prez. 3 sg. și pl. despleteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESPLETÍT adj. 1. desfăcut. (Cu părul ~.) 2. nepieptănat, zbârlit. (O femeie ~.)

DESPLETIT adj. 1. desfăcut. (Cu părul ~.) 2. nepieptănat, zbîrlit. (O femeie ~.)

arată toate definițiile

Intrare: despletit
despletit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despletit
  • despletitul
  • despletitu‑
  • despleti
  • despletita
plural
  • despletiți
  • despletiții
  • despletite
  • despletitele
genitiv-dativ singular
  • despletit
  • despletitului
  • despletite
  • despletitei
plural
  • despletiți
  • despletiților
  • despletite
  • despletitelor
vocativ singular
plural
Intrare: despleti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despleti
  • despletire
  • despletit
  • despletitu‑
  • despletind
  • despletindu‑
singular plural
  • despletește
  • despletiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • despletesc
(să)
  • despletesc
  • despleteam
  • despletii
  • despletisem
a II-a (tu)
  • despletești
(să)
  • despletești
  • despleteai
  • despletiși
  • despletiseși
a III-a (el, ea)
  • despletește
(să)
  • despletească
  • despletea
  • despleti
  • despletise
plural I (noi)
  • despletim
(să)
  • despletim
  • despleteam
  • despletirăm
  • despletiserăm
  • despletisem
a II-a (voi)
  • despletiți
(să)
  • despletiți
  • despleteați
  • despletirăți
  • despletiserăți
  • despletiseți
a III-a (ei, ele)
  • despletesc
(să)
  • despletească
  • despleteau
  • despleti
  • despletiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

despletit

  • 1. Desfăcut din împletitură.
    exemple
    • Părul ei despletit îi cade pe umăr. ISAC, O. 170.
      surse: DLRLC
    • Părul ei, după moda de atuncea, se împărțea despletit pe umeri. NEGRUZZI, S. I 145.
      surse: DLRLC
    • figurat Pe pustiul țărm al mării [toamna] stă cu părul despletit. D. BOTEZ, P. O. 50.
      surse: DLRLC
    • figurat Copaci plecînd asupră-ți a lor frunte despletită Îți întovărășesc pașii pe-o cărare mult iubită. NEGRUZZI, S. II 13.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre femei) Cu părul neîmpletit sau desfăcut din împletitură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 6 exemple
    exemple
    • Femeile... despletite, băteau cu pumnii în geamuri. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 34.
      surse: DLRLC
    • Lîngă pat, jos, în căsuță, Mama plînge despletită Pe copila cea drăguță Între îngeri adormită. IOSIF, PATR. 45.
      surse: DLRLC
    • Baba muri... și nurorile despletite, o boceau de vuia satul. CREANGĂ, P. 16.
      surse: DLRLC
    • figurat Vin nouri despletiți din susul Dunării și se frămîntă luncile de sălcii, parc-ar vrea să se smulgă din rădăcini și să se mute de-acclo. SADOVEANU, F. J. 650.
      surse: DLRLC
    • figurat Pe cătiniș se leagănă răzlețe... Mănunchiuri mari de dalii despletite. CAZIMIR, L. U. 36.
      surse: DLRLC
    • figurat Sub adumbriri de sălcii despletite Mă-ndrumă azi cea mai din urmă vrere. GOGA, C. P. 68.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi despleti
    surse: DEX '98 DEX '09

despleti

  • 1. A (se) desface din împletitură; a (se) deșira.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: desface deșira antonime: împleti attach_file 3 exemple
    exemple
    • Despletește frânghia.
      surse: DLRLC
    • figurat Noaptea își despletea șuvițele de neguri pînă ce luna plină, portocalie, își arăta fața prin zdrențele norilor poleiți. BART, E. 316.
      surse: DLRLC
    • figurat Para focului, înaltă, se despletea în plete roșii. CAMILAR, N. I 91.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A(-și) desface cosițele.
      surse: DEX '09 DEX '98 attach_file 4 exemple
      exemple
      • S-o fi văzut despletindu-și bogatul păr ca mierea arsă. M. I. CARAGIALE, C. 73.
        surse: DLRLC
      • Se întreabă trist izvorul: «Unde mi-i crăiasa oare? Părul moale despletindu-și, Fața-n apa mea privindu-și, Să m-atingă visătoare Cu piciorul?» EMINESCU, O. I 122.
        surse: DLRLC
      • Vîntul... merge la copile ce culeg laur de in Și rîzînd le despletește. ALECSANDRI, P. A. 132.
        surse: DLRLC
      • Fata a rămas pe malul lacului, plîngînd pe Făt-Frumos și despletindu-se de deznădejde. GALACTION, O. I 325.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv figurat (Despre râuri, pâraie) A se răsfira.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: răsfira attach_file un exemplu
      exemple
      • Din culmi gîlgîiau apele despletindu-se în adînc. CAMILAR, N. I 55.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix des- + [îm]pleti.
    surse: DEX '09