2 intrări

20 de definiții

despletíre sf [At: POLIZU / V: (îvr) ~ect~, (rar) dis~ / Pl: ~ri / E: despleti] 1 Desfacere a părului din împletitură Si: despletit1 (1). 2 (Pex) Răsfirare a părului Si: despletit1 (2). 3 Răvășire a părului unei persoane Si: despletit1 (3). 4 (Pex) Desfacere a unor fire de ață, lână etc. împletite Si: despletit1 (4).

DESPLETÍRE, despletiri, s. f. Acțiunea de a (se) despleti și rezultatul ei. – V. despleti.

DESPLETÍRE, despletiri, s. f. Acțiunea de a (se) despleti și rezultatul ei. – V. despleti.

DESPLETÍRE, despletiri, s. f. Acțiunea de a (se) despleti. ♦ (Impropriu; determinat prin «a părului») Păr despletit. Despletirea părului... îmi cădea pe față și pe mîini. IBRĂILEANU, A. 51.

despletíre s. f., g.-d. art. despletírii; pl. despletíri

despletíre s. f., g.-d. art. despletírii; pl. despletíri

despletí [At: LB / V: (îvr) ~ectí, (rar) dis~ / Pzi: ~tésc / E: des- + (îm)pleti] 1-2 vtr (C. e părul împletit) A (se) desface din împletitură. 3-4 vtr (Pex; c. e părul) A (se) răsfira. 5 (C. i. o persoană) A-i răvăși cuiva părul. 6 (Pex) A desface fire de ață, lână etc. împletite.

DESPLETÍ, despletesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) desface din împletitură; a (se) deșira. ♦ Refl. și tranz. A(-și) desface cosițele. ♦ Refl. Fig. (Despre râuri, pâraie) A se răsfira. – Pref. des- + [îm]pleti.

DESPLETÍ, despletesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) desface din împletitură; a (se) deșira. ♦ Refl. și tranz. A(-și) desface cosițele. ♦ Refl. Fig. (Despre râuri, pâraie) A se răsfira. – Des1- + [îm]pleti.

DESPLETÍ, despletesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la ceva care este împletit: frînghie, bici, mai ales părul împletit, cosițele) A desface din împletitură. Despletește frînghia.S-o fi văzut despletindu-și bogatul păr ca mierea arsă. M. I. CARAGIALE, C. 73. Se întreabă trist izvorul: «Unde mi-i crăiasa oare? Părul moale despletindu-și, Fața-n apa mea privindu-și, Să m-atingă visătoare Cu piciorul?» EMINESCU, O. I 122. ◊ Fig. Noaptea își despletea șuvițele de neguri pînă ce luna plină, portocalie, își arăta fața prin zdrențele norilor poleiți. BART, E. 316. ◊ (Complementul indică persoana căreia i se despletește părul) Vîntul... merge la copile ce culeg laur de in Și rîzînd le despletește. ALECSANDRI, P. A. 132. ◊ Refl. (Subiectul este persoana care-și despletește părul) Fata a rămas pe malul lacului, plîngînd pe Făt-Frumos și despletindu-se de deznădejde. GALACTION, O. I 325. ◊ Fig. Para focului, înaltă, se despletea în plete roșii. CAMILAR, N. I 91. ♦ Refl. Fig. (Despre rîuri și pîraie) A se răsfira. Din culmi gîlgîiau apele despletindu-se în adînc. CAMILAR, N. I 55.

despletí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despletésc, imperf. 3 sg. despleteá; conj. prez. 3 despleteáscă

despletí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despletésc, imperf. 3 sg. despleteá; conj. prez. 3 sg. și pl. despleteáscă

DESPLETÍ vb. a desface. (Își ~ cozile.)

A despleti ≠ a împleti

A SE DESPLETÍ se ~éște intranz. (despre părul împletit sau obiecte din fire împletite) A se desface din împletitură. /des- + a [îm]pleti

A DESPLETÍ ~ésc tranz. A face să se despletească. /des- + a [îm]pleti

despletì v. 1. a desface ce a fost împletit; 2. a desface pletele de păr.

despletésc v. tr. b(d. plete). V. tr. Desfac ceĭa ce era împletit: a despleti păru.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESPLETÍ vb. a desface. (Își ~ cozile.)

despletí, despletesc, vb. tranz, refl. – A (se) desface din împletitură; a(-și) desface cosițele. Cu referire la despletirea părului de către femei, în semn de doliu; în același context bărbații umblau fără clop pe cap timp de trei zile: „Fetele s-or despleti / Și pe mine m-or jeli” (Calendar 1980: 129). – Des + (îm)pleti.

Intrare: despleti
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) despleti despletire despletit despletind singular plural
despletește despletiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) despletesc (să) despletesc despleteam despletii despletisem
a II-a (tu) despletești (să) despletești despleteai despletiși despletiseși
a III-a (el, ea) despletește (să) despletească despletea despleti despletise
plural I (noi) despletim (să) despletim despleteam despletirăm despletiserăm, despletisem*
a II-a (voi) despletiți (să) despletiți despleteați despletirăți despletiserăți, despletiseți*
a III-a (ei, ele) despletesc (să) despletească despleteau despleti despletiseră
Intrare: despletire
despletire substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular despletire despletirea
plural despletiri despletirile
genitiv-dativ singular despletiri despletirii
plural despletiri despletirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)