2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESPĂDUCHÉRE, despăducheri, s. f. Acțiunea de a (se) despăduchea și rezultatul ei. – V. despăduchea.

DESPĂDUCHÉRE, despăducheri, s. f. Acțiunea de a (se) despăduchea și rezultatul ei. – V. despăduchea.

despăduchere sf [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~ri / E: despăduchea] Curățare de păduchi Si: despăducheat1.

DESPĂDUCHEÁ, despăduchez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) curăța de păduchi. – Pref. des- + păduche.

despăduchea vtr [At: ENC. AGR. IV, 373 / Pzi: ~chez / E: des- + păduche] 1-2 A (se) curăța de păduchi.

DESPĂDUCHEÁ, despăduchez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) curăța de păduchi. – Des1- + păduche.

DESPĂDUCHEÁ, despăduchez, vb. I. Tranz. A curăța de păduchi (prin mijloace sanitare). V. deparazita.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

despăduchére s. f., g.-d. art. despăduchérii; pl. despăduchéri

despăduchére s. f., g.-d. art. despăduchérii; pl. despăduchéri

despăducheá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. despăduchéz, 3 despăducheáză, 1 pl. despăduchém; conj. prez. 3 despăduchéze; ger. despăduchínd

despăducheá vb., ind. prez. 1 sg. despăduchéz, 3 sg. și pl. despăducheáză, 1 pl. despăduchém; conj. prez. 3 sg. și pl. despăduchéze; ger. despăduchínd


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESPĂDUCHÉRE s. v. deparazitare.

DESPĂDUCHEÁ vb. 1. a (se) păduchea, (Munt.) a (se) purica. (Își ~ copilul.) 2. v. deparazita.

DESPĂDUCHEA vb. a (se) păduchea, (Munt.) a (se) purica.

Intrare: despăduchere
despăduchere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despăduchere
  • despăducherea
plural
  • despăducheri
  • despăducherile
genitiv-dativ singular
  • despăducheri
  • despăducherii
plural
  • despăducheri
  • despăducherilor
vocativ singular
plural
Intrare: despăduchea
verb (VT208)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despăduchea
  • despăduchere
  • despăducheat
  • despăducheatu‑
  • despăduchind
  • despăduchindu‑
singular plural
  • despăduchea
  • despăducheați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • despăduchez
(să)
  • despăduchez
  • despăducheam
  • despăducheai
  • despăducheasem
a II-a (tu)
  • despăduchezi
(să)
  • despăduchezi
  • despăducheai
  • despăducheași
  • despăducheaseși
a III-a (el, ea)
  • despăduchea
(să)
  • despăducheze
  • despăduchea
  • despăduche
  • despăduchease
plural I (noi)
  • despăduchem
(să)
  • despăduchem
  • despăducheam
  • despăduchearăm
  • despăducheaserăm
  • despăducheasem
a II-a (voi)
  • despăducheați
(să)
  • despăducheați
  • despăducheați
  • despăduchearăți
  • despăducheaserăți
  • despăducheaseți
a III-a (ei, ele)
  • despăduchea
(să)
  • despăducheze
  • despăducheau
  • despăduchea
  • despăducheaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

despăduchere

  • 1. Acțiunea de a (se) despăduchea și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: deparazitare

etimologie:

  • vezi despăduchea
    surse: DEX '98 DEX '09

despăduchea

etimologie:

  • Prefix des- + păduche.
    surse: DEX '09