2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

desigiláre sf [At: BARIȚIU, P. A. I, 594 / Pl: ~lắri / E: desigila] 1 Rupere a sigiliului Si: desigilat1 (1), despecetluire. 2 Desprindere a sigiliului de pe o ușă sau o încăpere sigilată Si: desigilat1 (2).

DESIGILÁRE, desigilări, s. f. Acțiunea de a desigila și rezultatul ei; desfacere a unui sigiliu; despecetluire. – V. desigila.

DESIGILÁRE, desigilări, s. f. Acțiunea de a desigila și rezultatul ei; desfacere a unui sigiliu; despecetluire. – V. desigila.

desigiláre s. f., g.-d. art. desigilắrii; pl. desigilắri

desigiláre s. f. → sigilare

DESIGILÁRE s. despecetluire, despecetluit. (~ unui colet.)

DESIGILÁRE s.f. Acțiunea de a desigila și rezultatul ei; desfacere a unui sigiliu. [< desigila].

desigilá vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~lez / E: des- + sigila] 1 (C. i. un sigiliu, o pecete) A rupe. 2 (Pex; c. i. obiecte sau încăperi sigilate) A desprinde sigiliul pentru a deschide Si: a despecetlui.

DESIGILÁ, desigilez, vb. I. Tranz. A deschide o încăpere sau un obiect sigilat prin scoaterea sigiliului; a despecetlui. – Pref. de- + sigila.

DESIGILÁ, desigilez, vb. I. Tranz. A deschide o încăpere sau un obiect sigilat prin scoaterea sigiliului; a despecetlui. – Des1- + sigila.

DESIGILÁ, desigilez, vb. I. Tranz. A deschide o încăpere sau un obiect sigilat, a-i scoate sigiliul. Și de ce l-ai desigilat [plicul] ? BARANGA, I. 202.

desigilá (a ~) vb., ind. prez. 3 desigileáză

desigilá vb., ind. prez. 1 sg. desigiléz, 3 sg. și pl. desigileáză

DESIGILÁ vb. a despecetlui. (A ~ un pachet.)

A desigila ≠ a pecetlui, a sigila

DESIGILÁ vb. I. tr. A rupe sigiliul, a deschide ceva sigilat. [< de- + sigila].

DESIGILÁ vb. tr. a rupe, a desface un sigiliu, a deschide ceva sigilat. (< de1- + sigila)

A DESIGILÁ ~éz tranz. (încăperi, uși, obiecte sigilate) A deschide scoțând sigiliul; a despecetlui. ~ un pachet. /des- + a sigila.

*desigiléz v. tr. (d. sigil). Scot de supt sigil, rupt sigilele, despecetluĭesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESIGILÁRE s. despecetluire, despecetluit. (~ unui colet.)

Intrare: desigila
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desigila desigilare desigilat desigilând singular plural
desigilea desigilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desigilez (să) desigilez desigilam desigilai desigilasem
a II-a (tu) desigilezi (să) desigilezi desigilai desigilași desigilaseși
a III-a (el, ea) desigilea (să) desigileze desigila desigilă desigilase
plural I (noi) desigilăm (să) desigilăm desigilam desigilarăm desigilaserăm, desigilasem*
a II-a (voi) desigilați (să) desigilați desigilați desigilarăți desigilaserăți, desigilaseți*
a III-a (ei, ele) desigilea (să) desigileze desigilau desigila desigilaseră
Intrare: desigilare
desigilare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular desigilare desigilarea
plural desigilări desigilările
genitiv-dativ singular desigilări desigilării
plural desigilări desigilărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)