2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESIGILARE, desigilări, s. f. Acțiunea de a desigila și rezultatul ei; desfacere a unui sigiliu; despecetluire. – V. desigila.

DESIGILARE, desigilări, s. f. Acțiunea de a desigila și rezultatul ei; desfacere a unui sigiliu; despecetluire. – V. desigila.

desigilare sf [At: BARIȚIU, P. A. I, 594 / Pl: ~lări / E: desigila] 1 Rupere a sigiliului Si: desigilat1 (1), despecetluire. 2 Desprindere a sigiliului de pe o ușă sau o încăpere sigilată Si: desigilat1 (2).

DESIGILARE s.f. Acțiunea de a desigila și rezultatul ei; desfacere a unui sigiliu. [< desigila].

DESIGILA, desigilez, vb. I. Tranz. A deschide o încăpere sau un obiect sigilat prin scoaterea sigiliului; a despecetlui. – Pref. de- + sigila.

desigila vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~lez / E: des- + sigila] 1 (C.i. un sigiliu, o pecete) A rupe. 2 (Pex; c.i. obiecte sau încăperi sigilate) A desprinde sigiliul pentru a deschide Si: a despecetlui.

DESIGILA, desigilez, vb. I. Tranz. A deschide o încăpere sau un obiect sigilat prin scoaterea sigiliului; a despecetlui. – Des1- + sigila.

DESIGILA, desigilez, vb. I. Tranz. A deschide o încăpere sau un obiect sigilat, a-i scoate sigiliul. Și de ce l-ai desigilat [plicul]? BARANGA, I. 202.

DESIGILA vb. I. tr. A rupe sigiliul, a deschide ceva sigilat. [< de- + sigila].

DESIGILA vb. tr. a rupe, a desface un sigiliu, a deschide ceva sigilat. (< de1- + sigila)

A DESIGILA ~ez tranz. (încăperi, uși, obiecte sigilate) A deschide scoțând sigiliul; a despecetlui. ~ un pachet. /des- + a sigila.

*desigiléz v. tr. (d. sigil). Scot de supt sigil, rupt sigilele, despecetluĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

desigilare s. f., g.-d. art. desigilării; pl. desigilări

desigilare s. f., g.-d. art. desigilării; pl. desigilări

desigila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desigilez, 3 desigilea; conj. prez. 1 sg. să desigilez, 3 să desigileze

desigila (a ~) vb., ind. prez. 3 desigilea

desigila vb., ind. prez. 1 sg. desigilez, 3 sg. și pl. desigilea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESIGILARE s. despecetluire, despecetluit. (~ unui colet.)

DESIGILARE s. despecetluire, despecetluit. (~ unui colet.)

DESIGILA vb. a despecetlui. (A ~ un pachet.)

DESIGILA vb. a despecetlui. (A ~ un pachet.)

A desigila ≠ a pecetlui, a sigila

Intrare: desigilare
desigilare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desigilare
  • desigilarea
plural
  • desigilări
  • desigilările
genitiv-dativ singular
  • desigilări
  • desigilării
plural
  • desigilări
  • desigilărilor
vocativ singular
plural
Intrare: desigila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desigila
  • desigilare
  • desigilat
  • desigilatu‑
  • desigilând
  • desigilându‑
singular plural
  • desigilea
  • desigilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desigilez
(să)
  • desigilez
  • desigilam
  • desigilai
  • desigilasem
a II-a (tu)
  • desigilezi
(să)
  • desigilezi
  • desigilai
  • desigilași
  • desigilaseși
a III-a (el, ea)
  • desigilea
(să)
  • desigileze
  • desigila
  • desigilă
  • desigilase
plural I (noi)
  • desigilăm
(să)
  • desigilăm
  • desigilam
  • desigilarăm
  • desigilaserăm
  • desigilasem
a II-a (voi)
  • desigilați
(să)
  • desigilați
  • desigilați
  • desigilarăți
  • desigilaserăți
  • desigilaseți
a III-a (ei, ele)
  • desigilea
(să)
  • desigileze
  • desigilau
  • desigila
  • desigilaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

desigilare, desigilărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi desigila DEX '09 DEX '98 DN

desigila, desigilezverb

  • 1. A deschide o încăpere sau un obiect sigilat prin scoaterea sigiliului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Și de ce l-ai desigilat [plicul]? BARANGA, I. 202. DLRLC
etimologie:
  • Prefix de- + sigila. DEX '09 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.