11 definiții pentru deshăma


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESHĂMÁ, deshám, vb. I. Tranz. A scoate hamul de pe cal; a desprinde calul de la un vehicul. – Pref. des- + [în]hăma.

deshămá [At: LB / V: (îrg) deh~ / Pzi: deshám și (reg) deshắm / E: des- + (în)hăma] 1 vt A scoate hamul de pe animalul de tracțiune. 2 vt A desprinde animalul de tracțiune de la un vehicul. 3 vt A desprinde un vehicul de animalul de tracțiune. 4 vt (Mun; Olt; îf dehăma) A secătui pe cineva de puteri. 5-6 vtr (Mun; Mol; îf dehăma; d. obiecte de îmbrăcăminte) A (se) zdrențui.

DESHĂMÁ, deshám, vb. I. Tranz. A scoate hamul de pe cal; a desprinde calul de la un vehicul. – Des1- + [în]hăma.

DESHĂMÁ, deshám, vb. I. Tranz. A scoate hamul de pe cal; a desprinde calul de la căruță. Am deshămat, cu badea Dumitru, calul. SADOVEANU, P. S. 49. Au fost deshămați caii de la o trăsură, al cărei birjar turc adormise pe capră. BART, E. 205. Caii de poștă nu merg decît deshămați pînă în valea Petricicăi. NEGRUZZI, S. I 308. ◊ Absol. Mai mă învîrtesc pe lîngă căruță, desham, dau la cai niște ovăz. PREDA, Î. 92.

A DESHĂMÁ deshám tranz. (cai) A scoate din ham. /des- + a [în]hăma

deshám, a -hămá v. tr. Scot din ham, ĭaŭ hamurile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deshămá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deshám, 2 sg. deshámi, 3 deshámă; conj. prez. 3 să desháme

deshămá vb., ind. prez. 1 sg. deshám, 3 sg. deshámă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: deshăma
verb (VT18)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deshăma
  • deshămare
  • deshămat
  • deshămatu‑
  • deshămând
  • deshămându‑
singular plural
  • desha
  • deshămați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desham
(să)
  • desham
  • deshămam
  • deshămai
  • deshămasem
a II-a (tu)
  • deshami
(să)
  • deshami
  • deshămai
  • deshămași
  • deshămaseși
a III-a (el, ea)
  • desha
(să)
  • deshame
  • deshăma
  • deshămă
  • deshămase
plural I (noi)
  • deshămăm
(să)
  • deshămăm
  • deshămam
  • deshămarăm
  • deshămaserăm
  • deshămasem
a II-a (voi)
  • deshămați
(să)
  • deshămați
  • deshămați
  • deshămarăți
  • deshămaserăți
  • deshămaseți
a III-a (ei, ele)
  • desha
(să)
  • deshame
  • deshămau
  • deshăma
  • deshămaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deshăma

  • 1. A scoate hamul de pe cal; a desprinde calul de la un vehicul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: înhăma attach_file 4 exemple
    exemple
    • Am deshămat, cu badea Dumitru, calul. SADOVEANU, P. S. 49.
      surse: DLRLC
    • Au fost deshămați caii de la o trăsură, al cărei birjar turc adormise pe capră. BART, E. 205.
      surse: DLRLC
    • Caii de poștă nu merg decît deshămați pînă în valea Petricicăi. NEGRUZZI, S. I 308.
      surse: DLRLC
    • (și) absolut Mai mă învîrtesc pe lîngă căruță, desham, dau la cai niște ovăz. PREDA, Î. 92.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix des- + [în]hăma.
    surse: DEX '09