2 intrări

19 definiții

desfoiát2, ~ă a [At: DEX / Pl: ~áți, ~e / E: desfoia] 1 (Îvr) Desumflat2. 2 (Asr; d. flori) Care are petalele smulse. 3 (D. flori, boboci) Deschis. 4 (Spc; tex) Desfirat2. 5 (Rar; d. cărți) Cu foile smulse. 6 (D. urdă) Care se desface în bucăți în timpul preparării.

desfoiát1 sn [At: MDAms / Pl: ~uri / E: desfoia] 1-5 Desfoiere (1-5). 6 (Tex; spc) Desfirare.

DESFOIÁT, -Ă, desfoiați, -te, adj. (Despre flori) Cu petalele desprinse, căzute. – V. desfoia.

DESFOIÁT, -Ă, desfoiați, -te, adj. (Despre flori) Cu petalele desprinse, căzute. – V. desfoia.

DESFOIÁT, -Ă, desfoiați, -te, adj. (Despre flori) Cu petalele desprinse, căzute. Rupi cununa și-o arunci: Roșii flori prin aer zboară Desfoiate, ca să moară Jos prin lunci. COȘBUC, P. I 219.

DESFOIÁT adj. v. înflorit.

desfoiá [At: LB / Pzi: ~ói / E: des- + (în)foia] 1 vr (Îvr) A se desumfla. 2 vt (Asr) A smulge petalele unei flori. 3 vr (D. flori, boboci) A se deschide. 4 vt (Tex; spc) A desfira. 5 vt (Rar) A smulge foile unei cărți. 6 vr (D. urdă) A se desface în mai multe bucăți în timpul preparării.

DESFOIÁ, desfói, vb. I. 1. Tranz. A desprinde, a smulge petalele unei flori. 2. Refl. (Despre flori sau boboci) A înflori, a se deschide. – Pref. des- + [în]foia.

DESFOIÁ, desfói, vb. I. 1. Tranz. A desprinde, a smulge petalele unei flori. 2. Refl. (Despre flori sau boboci) A înflori, a se deschide. – Des1- + [în]foia.

DESFOIÁ, desfói, vb. I. 1. Tranz. A desprinde, a smulge, a lăsa să cadă petalele unei flori. Grădinile albe, crengile desfoind albele flori afînate... toate, erau toate ca în vacanțele de altădată. C. PETRESCU, O. P. II 32. Vîntul... desfoaie blînde flori. ALECSANDRI, P. A. 132. 2. Refl. (Despre flori, boboci) A înflori, a se deschide. (Fig.) Pe gură-i se desfoaie Dulce rază-mbobocită. ALECSANDRI, P. A. 192. ◊ Tranz. (Poetic) Tristețe-n mine iarăși bobocii ți-i desfoi. STANCU, C. 85.

desfoiá (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. desfói, 1 pl. desfoiém, 3 desfoáie; conj. prez. 3 să desfoáie; ger. desfoínd

desfoiá vb. (sil. -fo-ia), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. desfói, 3 sg. și pl. desfoáie; ger. desfoínd

DESFOIÁ vb. v. înflori.

A SE DESFOIÁ pers. 3 se desfoáie intranz. (despre flori, boboci) A-și răsfira petalele; a se deschide; a se desface. [Sil. -fo-ia] /des- + [în]foia

A DESFOIÁ desfói tranz. 1) (flori) A lipsi de petale. 2) (copaci) A lipsi de frunze; a desfrunzi. [Sil. -fo-ia] /des- + [în]foia

desfoì v. 1. a desfrunzi: vântul... desfoaie blânde flori AL.; 2. a se deschide: și pe gura-i se desfoaie dulce roză ’mbobocită AL.

desfoĭéz v. tr. (d. foaĭe). Iaŭ, rup foile (frunzele). Desfiluĭesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESFOIÁT adj. deschis, înflorit. (Floare ~.)

DESFOIÁ vb. a se deschide, a înflori. (Floarea se ~.)

Intrare: desfoia
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desfoia desfoiere desfoiat desfoind singular plural
desfoaie desfoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desfoi (să) desfoi desfoiam desfoiai desfoiasem
a II-a (tu) desfoi (să) desfoi desfoiai desfoiași desfoiaseși
a III-a (el, ea) desfoaie (să) desfoaie desfoia desfoie desfoiase
plural I (noi) desfoiem (să) desfoiem desfoiam desfoiarăm desfoiaserăm, desfoiasem*
a II-a (voi) desfoiați (să) desfoiați desfoiați desfoiarăți desfoiaserăți, desfoiaseți*
a III-a (ei, ele) desfoaie (să) desfoaie desfoiau desfoia desfoiaseră
Intrare: desfoiat
desfoiat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular desfoiat desfoiatul desfoia desfoiata
plural desfoiați desfoiații desfoiate desfoiatele
genitiv-dativ singular desfoiat desfoiatului desfoiate desfoiatei
plural desfoiați desfoiaților desfoiate desfoiatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)