DESETINĂ, desetine, s. f. 1. (În sec. XV-XVIII, în Moldova) Impozit de zece la sută din produse, mai ales din recolta de la stupii de albine; zeciuială, dijmă. 2. Măsură agrară rusească, folosită în trecut și la noi, egală cu 1,09 ha. [Acc. și: desetină. – Var.: (2) deseatină s. f.] – Din bg., sb. desetina.

desetină sf [At: (a. 1729) GCR. II 24/33 / V: (reg) ~sea~, ~săt~ / Pl: ~ne / E: rs, ucr десжатина, vsl десетина] (Înv) 1 Impozit de zece la sută din produse, mai ales din producția de la stupii de albine, perceput în Moldova, în sec. XV-XVIII Si: zeciuială, dijmă. 2 Unitate rusească de măsură a suprafeței, folosită odinioară și la noi, egală cu 1,09 ha.

DESETINĂ, desetine, s. f. 1. (În sec. XV-XVIII, în Moldova) Impozit de zece la sută din produse, mai ales din recolta de la stupii de albine; zeciuială, dijmă. 2. Măsură agrară rusească, folosită odinioară și la noi, egală cu 1,09 ha. [Acc. și: desetină. – Var.: (2) deseatină s. f.] – Din bg., scr. desetina.

DESETINĂ, desetine, s. f. 1. (În orînduirea feudală din țările noastre) Impozit de zece la sută din recoltă, mai ales din recolta de la stupii de albine; zeciuială, dijmă. 2. Măsură agrară rusească, folosită odinioară și la noi pentru măsurarea pămîntului, reprezentînd 2400 de stînjeni pătrați, sau 1,09 hectare. – Accentuat și: desetină. – Variantă: (2) deseatină s. f.

DESETINĂ ~e f. înv. 1) Unitate de măsură pentru suprafețe egală cu 1,09 hectare. 2) Impozit anual în natură egal cu a zecea parte din produsul obținut; zeciuială; dijmă. /<bulg., sb. desetina

DESETINĂ s. f. (Mold.) Impozit de zece la sută din recoltă (de miere). La vremea desetinii li-au orînduitu de ș-au luatu o samă de bani, din împrumuta ce disese. NCL II, 295. Făcut-au și alt obiceiu nou... de-au dat desetină la stupi. NECULCE; cf. PSEUDO-MUSTE. Etimologie: bg., scr. desetina.

desetină f. od. Mold. zeciueala stupilor și mascurilor (ceeace se numia în Muntenia dijmărit). [Bulg. DESETINA].

desetínă f., pl. e (rus. desĕatina, d. desĕatĭ, zece, vsl. desentina. V. otașniță). Vechĭ. Zecĭuĭala stupilor. V. rusumat.

desătină sf vz desetină

deseatină sf vz desetină

!desetină (înv.) s. f., g.-d. art. desetinei; pl. desetine

desetină/desetină (înv.) s. f., g.-d. art. desetinei/desetinei; pl. desetine/desetine

desetină/desetină s. f., g.-d. art. desetinei/desetinei; pl. desetine/desetine

deseatină

desetină (-ni), s. f. – Dijmă, bir pe porci și pe oi. Sl. desĕtina „dijmă” (Cihac, II, 94; Tiktin); cf. rus. desjatina. – Der. desetnic, s. m. (înv., persoană care strînge dijma; Bucov., ajutor de primar); desetinar, s. m. (perceptor).