2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

desecare sf [At: LTR / Pl: ~cări / E: deseca] (Agr) 1 Secare a surplusului de apă dintr-un teren umed pentru a-l face cultivabil sau apt pentru construcții Si: desecat1 (1). 2 (Min) Eliminare mecanică a apei din cărbune Si: desecat1 (2).

DESECÁRE, desecări, s. f. Acțiunea de a deseca și rezultatul ei. ♦ Eliminare a surplusului de apă dintr-un teren umed pentru a-l face cultivabil sau apt pentru construcții. ♦ Operație de eliminare mecanică a apei din cărbune. – V. deseca.

DESECÁRE, desecări, s. f. Acțiunea de a deseca și rezultatul ei. ♦ Secare a surplusului de apă dintr-un teren umed pentru a-l face cultivabil sau apt pentru construcții. ♦ Operație de eliminare mecanică a apei din cărbune. – V. deseca.

DESECÁRE s. f. Operație de eliminare a prisosului de apă dintr-un teren umed, spre a-l face cultivabil sau apt pentru lucrări de construcții. ♦ (Minerit) Operație de eliminare mecanică a apei din cărbune.

DESECÁRE s.f. Acțiunea de a deseca și rezultatul ei. [< deseca].

deseca vt [At: DN3 / Pzi: desec / E: de4 + seca cdp fr dessécher] 1 A elimina excesul de apă de pe suprafața terenurilor joase în vederea cultivării lor sau din motive sanitare profilactice. 2 A elimina apa din diferite materiale.

DESECÁ, deséc, vb. I. Tranz. 1. A elimina excesul de apă de la suprafața terenurilor joase în vederea cultivării lor sau din motive sanitare profilactice. 2. A elimina apa din diferite materiale. – Pref. de- + seca (după fr. dessécher).

DESECÁ, deséc, vb. I. Tranz. 1. A elimina excesul de apă de la suprafața terenurilor joase în vederea cultivării lor sau din motive sanitare profilactice. 2. A elimina apa din diferite materiale. – De4 + seca (după fr. dessécher).

DESECÁ vb. I. tr. (Tehn.) A îndepărta prisosul de apă de pe solurile umede; a seca. ♦ A elimina apa din diferite materiale. [P.i. deséc, 3,6 -seácă. / < de- + seca, după fr. dessécher].

DESECÁ vb. tr. 1. a îndepărta excesul de apă de pe solurile umede; a seca. 2. a elimina apa din diferite materiale. (după fr. dessécher)

A DESECÁ deséc tranz. 1) (terenuri mlăștinoase) A lipsi de surplusul de apă (în vederea valorificării sau în scopuri sanitare); a face sec. 2) (materiale) A lipsi (complet sau parțial) de apă; a deshidrata. /de + a seca


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desecáre (eliminare a apei) s. f., g.-d. art. desecắrii; pl. desecắri

desecá (a ~) (a elimina apa) vb., ind. prez. 3 deseácă; conj. prez. 3 deséce

desecá (a elimina excesul de apă) vb., ind. prez. 1 sg. deséc, 3 sg. și pl. deseácă; conj. prez. 3 sg. și pl. deséce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESECARE s. asanare, secare, (rar) asecare. (~ unor terenuri băltoase.)

DESECA vb. a asana, a seca, (rar) a aseca, a scurge. (A ~ toate bălțile din zonă.)

Intrare: desecare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desecare
  • desecarea
plural
  • desecări
  • desecările
genitiv-dativ singular
  • desecări
  • desecării
plural
  • desecări
  • desecărilor
vocativ singular
plural
Intrare: deseca
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deseca
  • desecare
  • desecat
  • desecatu‑
  • desecând
  • desecându‑
singular plural
  • dese
  • desecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desec
(să)
  • desec
  • desecam
  • desecai
  • desecasem
a II-a (tu)
  • deseci
(să)
  • deseci
  • desecai
  • desecași
  • desecaseși
a III-a (el, ea)
  • dese
(să)
  • desece
  • deseca
  • desecă
  • desecase
plural I (noi)
  • desecăm
(să)
  • desecăm
  • desecam
  • desecarăm
  • desecaserăm
  • desecasem
a II-a (voi)
  • desecați
(să)
  • desecați
  • desecați
  • desecarăți
  • desecaserăți
  • desecaseți
a III-a (ei, ele)
  • dese
(să)
  • desece
  • desecau
  • deseca
  • desecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)