9 definiții pentru desecare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

desecare sf [At: LTR / Pl: ~cări / E: deseca] (Agr) 1 Secare a surplusului de apă dintr-un teren umed pentru a-l face cultivabil sau apt pentru construcții Si: desecat1 (1). 2 (Min) Eliminare mecanică a apei din cărbune Si: desecat1 (2).

DESECÁRE, desecări, s. f. Acțiunea de a deseca și rezultatul ei. ♦ Eliminare a surplusului de apă dintr-un teren umed pentru a-l face cultivabil sau apt pentru construcții. ♦ Operație de eliminare mecanică a apei din cărbune. – V. deseca.

DESECÁRE, desecări, s. f. Acțiunea de a deseca și rezultatul ei. ♦ Secare a surplusului de apă dintr-un teren umed pentru a-l face cultivabil sau apt pentru construcții. ♦ Operație de eliminare mecanică a apei din cărbune. – V. deseca.

DESECÁRE s. f. Operație de eliminare a prisosului de apă dintr-un teren umed, spre a-l face cultivabil sau apt pentru lucrări de construcții. ♦ (Minerit) Operație de eliminare mecanică a apei din cărbune.

DESECÁRE s.f. Acțiunea de a deseca și rezultatul ei. [< deseca].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desecáre (eliminare a apei) s. f., g.-d. art. desecắrii; pl. desecắri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESECARE s. asanare, secare, (rar) asecare. (~ unor terenuri băltoase.)

Intrare: desecare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desecare
  • desecarea
plural
  • desecări
  • desecările
genitiv-dativ singular
  • desecări
  • desecării
plural
  • desecări
  • desecărilor
vocativ singular
plural