2 intrări

17 definiții

descuiere sf [At: DDRF / V: ~iare[1] / Pl: ~ri / E: descuia] 1 (Îrg) Deschidere cu un cui de lemn a unei uși încuiate Si: descuiat1 (1). 2 Deschidere cu cheia a unei uși, ferestre, a unui lacăt sau a unei broaște Si: descuiat1 (2). 3-4 (Îvp) Vindecare a oamenilor sau animalelor (de constipație sau) de retenție urinară Si: descuiat1 (3-4), descuietură (1-2). corectată

  1. ~iare~iare Ladislau Strifler

DESCUIÉRE s. deschidere. (~ unei uși încuiate.)

descuia [At: VARLAAM, C. 47/2 / Pzi: ~ui / E: des- + (în)cuia, ml discuneo, -are] 1 vt (Îrg) A deschide cu un cui de lemn o ușă încuiată. 2 vt A deschide cu cheia o ușă, o fereastră, un lacăt sau o broască. 3-6 vtr (Îvp; d. oameni și animale) A (se) vindeca (de constipație sau) de retenție urinară.

DESCUIÁ, descúi, vb. I. Tranz. A deschide cu cheia. [Pr. -cu-ia] – Lat. discuneare.

DESCUIÁ, descúi, vb. I. Tranz. A deschide cu cheia. [Pr. -cu-ia] – Lat. discuneare.

DESCUIÁ, descúi, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) A deschide cu cheia. Au venit străjerii ca să descuie și să dea în lături canaturile. SADOVEANU, D. P. 166. Eu nu pot, Ano, să-ți descui; Acest drept al meu nu e. Crăiesei noastre am să-i spui Să vie să-ți descuie. COȘBUC, P. I 66. ◊ Refl. pas. S-au rugat... să li se descuie poarta. SBIERA, P. 148.

descuiá (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. descúi, 3 descúie, 1 pl. descuiém; conj. prez. 3 să descúie; ger. descuínd

descuiá vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. descúi, 3 sg. și pl. descúie, 1 pl. descuiém; ger. descuínd

DESCUIÁ vb. a deschide. (A ~ o ușă încuiată.)

A DESCUIÁ descúi tranz. (uși, camere etc.) A deschide cu cheia. [Sil. -cu-ia] /<lat. discuneare

descuià v. a deschide cu cheia: a descuia poarta. [Lat. DISCUNEARE].

descúĭ v. tr. (d. cuĭ, care a fost cheĭa primitivă, saŭ lat. dĭscuneare). Deschid ceĭa ce era încuĭat cu cheĭa. Fac să treacă constipațiunea. V. deschid, descheĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESCUIERE s. deschidere. (~ unei uși încuiate.)

DESCUIA vb. a deschide. (A ~ o ușă încuiată.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a descuia lacătul expr. (intl.) a da o spargere.

Intrare: descuia
verb (VT104)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descuia
  • descuiere
  • descuiat
  • descuiatu‑
  • descuind
  • descuindu‑
singular plural
  • descuie
  • descuiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descui
(să)
  • descui
  • descuiam
  • descuiai
  • descuiasem
a II-a (tu)
  • descui
(să)
  • descui
  • descuiai
  • descuiași
  • descuiaseși
a III-a (el, ea)
  • descuie
(să)
  • descuie
  • descuia
  • descuie
  • descuiase
plural I (noi)
  • descuiem
(să)
  • descuiem
  • descuiam
  • descuiarăm
  • descuiaserăm
  • descuiasem
a II-a (voi)
  • descuiați
(să)
  • descuiați
  • descuiați
  • descuiarăți
  • descuiaserăți
  • descuiaseți
a III-a (ei, ele)
  • descuie
(să)
  • descuie
  • descuiau
  • descuia
  • descuiaseră
Intrare: descuiere
descuiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descuiere
  • descuierea
plural
  • descuieri
  • descuierile
genitiv-dativ singular
  • descuieri
  • descuierii
plural
  • descuieri
  • descuierilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)