2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCUIÁT, -Ă, descuiați, -te, adj. (Despre uși, încăperi etc.) Care nu (mai) este încuiat; care a fost deschis cu cheia. ♦ Fig. (Despre oameni, despre caracterul lor etc.) Care se adaptează ușor la împrejurări, la situații noi; receptiv, deschis; deștept, ager. – V. descuia.

DESCUIÁT, -Ă, descuiați, -te, adj. (Despre uși, încăperi etc.) Care nu (mai) este încuiat; care a fost deschis cu cheia. ♦ Fig. (Despre oameni, despre caracterul lor etc.) Care se adaptează ușor la împrejurări, la situații noi; receptiv, deschis; deștept, ager. – V. descuia.

descuiat2, ~ă a [At: CANTEMIR, IST. 62 / V: (Mol) ~iét, ~ă / Pl: ~ați, ~e / E: descuia] 1 (D. uși, încăperi etc.) Care nu mai este încuiat. 2 (D. uși) Care a fost deschis cu cheia. 3-4 (Îvp; d. oameni și animale) Care s-a vindecat (de constipație sau) de retenție urinară. 5 (Fig; d. oameni, d. caracterul lor etc.) Care se adaptează ușor la împrejurări noi Si: receptiv, deschis. 6 Deștept.

descuiat1 sn [At: GRIGORIU-RIGO, M. P. I 87 / E: descuia] 1-4 Descuiere. (1-4).

DESCUIÁT, -Ă, descuiați, -te, adj. (Despre uși, încăperi etc.) Care nu (mai) este încuiat, care a fost deschis cu cheia. Vai de mine! tată, cum să mă culc eu cu ușa descuiată? ISPIRESCU, L. 376.

DESCUIÁ, descúi, vb. I. Tranz. A deschide cu cheia. [Pr. -cu-ia] – Lat. discuneare.

DESCUIÁ, descúi, vb. I. Tranz. A deschide cu cheia. [Pr. -cu-ia] – Lat. discuneare.

descuia [At: VARLAAM, C. 47/2 / Pzi: ~ui / E: des- + (în)cuia, ml discuneo, -are] 1 vt (Îrg) A deschide cu un cui de lemn o ușă încuiată. 2 vt A deschide cu cheia o ușă, o fereastră, un lacăt sau o broască. 3-6 vtr (Îvp; d. oameni și animale) A (se) vindeca (de constipație sau) de retenție urinară.

DESCUIÁ, descúi, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) A deschide cu cheia. Au venit străjerii ca să descuie și să dea în lături canaturile. SADOVEANU, D. P. 166. Eu nu pot, Ano, să-ți descui; Acest drept al meu nu e. Crăiesei noastre am să-i spui Să vie să-ți descuie. COȘBUC, P. I 66. ◊ Refl. pas. S-au rugat... să li se descuie poarta. SBIERA, P. 148.

A DESCUIÁ descúi tranz. (uși, camere etc.) A deschide cu cheia. [Sil. -cu-ia] /<lat. discuneare

descuià v. a deschide cu cheia: a descuia poarta. [Lat. DISCUNEARE].

descúĭ v. tr. (d. cuĭ, care a fost cheĭa primitivă, saŭ lat. dĭscuneare). Deschid ceĭa ce era încuĭat cu cheĭa. Fac să treacă constipațiunea. V. deschid, descheĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descuiá (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. descúi, 3 descúie, 1 pl. descuiém; conj. prez. 3 să descúie; ger. descuínd

descuiá vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. descúi, 3 sg. și pl. descúie, 1 pl. descuiém; ger. descuínd

descuia (ind. prez. 1 sg. descui, 3 sg. și pl. descuie, 1 pl. descuiem)

descuiu, -uiam 1 imp., -uiere inf. s., -uiat prt.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCUIÁT adj. deschis, neînchis, neîncuiat. (Ușă ~.)

DESCUIAT adj. deschis, neînchis, neîncuiat. (Ușă ~.)

DESCUIÁ vb. a deschide. (A ~ o ușă încuiată.)

DESCUIA vb. a deschide. (A ~ o ușă încuiată.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a descuia lacătul expr. (intl.) a da o spargere.

Intrare: descuiat
descuiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descuiat
  • descuiatul
  • descuiatu‑
  • descuia
  • descuiata
plural
  • descuiați
  • descuiații
  • descuiate
  • descuiatele
genitiv-dativ singular
  • descuiat
  • descuiatului
  • descuiate
  • descuiatei
plural
  • descuiați
  • descuiaților
  • descuiate
  • descuiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: descuia
verb (VT104)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descuia
  • descuiere
  • descuiat
  • descuiatu‑
  • descuind
  • descuindu‑
singular plural
  • descuie
  • descuiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descui
(să)
  • descui
  • descuiam
  • descuiai
  • descuiasem
a II-a (tu)
  • descui
(să)
  • descui
  • descuiai
  • descuiași
  • descuiaseși
a III-a (el, ea)
  • descuie
(să)
  • descuie
  • descuia
  • descuie
  • descuiase
plural I (noi)
  • descuiem
(să)
  • descuiem
  • descuiam
  • descuiarăm
  • descuiaserăm
  • descuiasem
a II-a (voi)
  • descuiați
(să)
  • descuiați
  • descuiați
  • descuiarăți
  • descuiaserăți
  • descuiaseți
a III-a (ei, ele)
  • descuie
(să)
  • descuie
  • descuiau
  • descuia
  • descuiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

descuiat

etimologie:

  • vezi descuia
    surse: DEX '98 DEX '09

descuia

  • 1. A deschide cu cheia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deschide antonime: încuia attach_file 3 exemple
    exemple
    • Au venit străjerii ca să descuie și să dea în lături canaturile. SADOVEANU, D. P. 166.
      surse: DLRLC
    • Eu nu pot, Ano, să-ți descui; Acest drept al meu nu e. Crăiesei noastre am să-i spui Să vie să-ți descuie. COȘBUC, P. I 66.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv S-au rugat... să li se descuie poarta. SBIERA, P. 148.
      surse: DLRLC

etimologie: