2 intrări

28 de definiții

descríere sf [At: GOLESCU, Î. 25 / Pl: ~ri / E: descrie] 1 Prezentare a unui fapt sau a unui lucru Si: descris1 (1), descripție (1). 2-4 (Ccr) (Scriere sau) pasaj dintr-o scriere (literară) în care este înfățișat prin enumerarea detaliilor, un aspect, un cadru, o situație etc. Si: descripție (2-4). 5 Desenare a unei figuri geometrice Si: descris1 (2), descripție (5). 6 Trasare a unei linii curbe sau a unui (arc de) cerc Si: descris1 (3), descripție (6). 7 Parcurgere a unei traiectorii Si: descris1 (4), descripție (7). modificată

În original, cuv. accentuat greșit: descriére - LauraGellner

DESCRÍERE, descrieri, s. f. Acțiunea de a descrie și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Scriere sau pasaj dintr-o scriere în care este înfățișat prin enumerarea detaliilor, un aspect, un cadru, o situație etc. – V. descrie.

DESCRÍERE, descrieri, s. f. Acțiunea de a descrie și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Scriere sau pasaj dintr-o scriere în care este înfățișat prin enumerarea detaliilor, un aspect, un cadru, o situație etc. – V. descrie.

DESCRÍERE, descrieri, s. f. Acțiunea de a descrie și rezultatul ei. 1. Zugrăvire prin cuvinte. Ai dreptate să rîzi. Am pierdut însă din vedere să completez descrierea năcazului meu, după ce am rămas fără cai. SADOVEANU, Z. C. 31. Este un oraș mic în cetate, dar vrednic de descriere pentru frumusețea caselor, uliților și a curățenii. GOLESCU, Î. 132. ♦ Scriere sau pasaj dintr-o scriere, în care se descrie ceva. Am început să traduc descrierea stepei malorosiene, una din paginele cele mai minunate din minunatul romanț istoric Taras Bulba de N. Gogol. ODOBESCU, S. III 20. 2. Trasare a unei linii curbe sau a unui cerc. 3. Parcurgerea unei traiectorii.

!descríere (des-cri-/de-scri-) s. f., g.-d. art. descríerii; pl. descríeri

descríere s. f. (sil. mf. -scri-), g.-d. art. descríerii; pl. descríeri

DESCRÍERE s. expunere, înfățișare, prezentare, redare, zugrăvire, (rar) descripție, zugrăveală, (înv.) scriere, scrisoare. (~ stărilor de lucruri, într-un roman.)

DESCRÍERE s.f. Acțiunea de a descrie și rezultatul ei; descripție. ♦ Lucrare sau pasaj dintr-o lucrare în care se descrie ceva. [< descrie].

DESCRÍERE s. f. 1. acțiunea de a descrie. 2. (pasaj dintr-o) lucrare în care se descrie un aspect din natură, o ființă sau un lucru, un proces etc.; descripție. (< descrie)

DESCRÍERE ~i f. 1) v. A DESCRIE. 2) Lucrare sau pasaj dintr-o lucrare în care se descrie ceva. [G.-D. descrierii] /v. a descrie

descriere f. 1. acțiunea de a descrie: descrierea unui cerc; 2. descripțiune.

*descríere f. Acțiunea de a descrie, descripțiune.

descríe vt [At: (a. 1827) URICARIUL II, 199 / V: (înv) ~iá, (Trs) ~ibăluí / Pzi: ~íu / E: de4 + scrie cdp fr décrire] 1 A prezenta pe cineva sau ceva. 2 (Mat) A desena o figură geometrică. 3 A trasa o linie curbă sau un (arc de) cerc. 4 A parcurge o traiectorie.

DESCRÍE, descriu, vb. III. Tranz. 1. A prezenta, a înfățișa, a zugrăvi (prin cuvinte) pe cineva sau ceva. 2. A trasa o linie curbă, un arc sau un arc de cerc. 3. A parcurge o traiectorie. – Din fr. décrire (după scrie).

DESCRÍE, descriu, vb. III. Tranz. 1. A prezenta, a înfățișa, a zugrăvi pe cineva sau ceva. 2. A trasa o linie curbă, un arc sau un arc de cerc. 3. A parcurge o traiectorie. – Din fr. décrire (după scrie).

DESCRÍE, descriu, vb. III. Tranz. 1. A prezenta, a înfățișa, a zugrăvi ceva prin cuvinte. Mai întîi a descris casa: o adevărată vilă. C. PETRESCU, A. 422. A fost o scenă de teroare de nedescris. CARAGIALE, O. II 142. ◊ Refl. pas. O strofă... frumoasă... în care se descrie înmormîntarea eroului poemei. MACEDONSKI, O. IV 14. 2. A trasa o linie curbă, un cerc sau un arc de cerc. 3. A parcurge o traiectorie. Un copil fugărit de alți doi descrise un semicerc, căutînd un refugiu. C. PETRESCU, C. V. 181. – Forme gramaticale: perf. s. descrisei, part. descris.

!descríe (a ~) (des-cri-/de-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descríu, 2 sg. descríi, 1 pl. descríem, 2 pl. descríeți; conj. prez. 3 descríe; imper. 2 pl. descríeți; ger. descriínd (-cri-ind/-scri-ind); part. descrís

descríe vb. (sil. mf. -scri-) → scrie

DESCRÍE vb. 1. a expune, a înfățișa, a prezenta, a reda, a zugrăvi, (înv.) a depinge, a prescrie, a scrie, a zografisi, (fig.) a picta. (~ într-o nuvelă viața de la țară.) 2. v. trasa.

DESCRÍE vb. III. tr. 1. A înfățișa, a prezenta (ceva) în cuvinte. 2. A trasa o linie curbă. 3. A parcurge o traiectorie. [P.i. descríu, 5 -scrieți, perf.s. -scrisei, part. -scris. / cf. fr. décrire, după scrie].

DESCRÍE vb. tr. 1. a înfățișa, a prezenta (ceva) în cuvinte. 2. a trasa o linie curbă. 3. a parcurge o traiectorie. (după fr. décrire)

descríe (-íu, -ís), vb. – A prezenta, a înfățișa, a zugrăvi. Traducere a fr. décrire, prin intermediul vb. scrie.Der. descriere, s. f.; descripți(un)e, s. f.; descriptiv, adj.; indescriptibil, adj., din fr.

A DESCRÍE descríu tranz. 1) (aspecte din realitate) A reprezenta în scris sau oral, enumerând detaliile. 2) (curbe, arcuri etc.) A marca printr-o linie subțire; a trasa. 3) (traiectorii) A lăsa în formă de urmă ca rezultat al mișcării. [Sil. -cri-e] /<fr. décrire

descrie v. 1. a depinge, a reprezenta prin cuvinte; 2. a da o idee generală despre ceva; 3. Geom. a trage linii.

*descriú, -scrís, a -scríe v. tr. (lat. de-scribere). Reprezent (spun) pin cuvinte cum e un obĭect. Geom. Trag o linie, străbat spațiu făcînd o linie: a descrie o elipsă, glonțu descrie o curbă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESCRÍERE s. expunere, înfățișare, prezentare, redare, zugrăvire, (rar) descrípție, zugrăveálă, (înv.) scríere, scrisoáre. (~ stărilor de lucruri, într-un roman.)

DESCRIERE. Subst. Descriere, descripție (rar), caracterizare, prezentare, evocare, evocație (rar), înfățișare, zugrăvire (fig.), zugrăveală (fig., rar), conturare (fig.), reprezentare, reflectare (fig.), oglindire (fig.), portretizare; creionare, schițare. Povestire, povestit (rar), relatare, expunere, expozeu, narațiune, narare, istorisire; biografie, curriculum vitae; monografie. Fabulație, afabulație. Tablou (fig.), imagine, portret. Descriptivism. Povestitor, povestar (reg.), povestaș (reg.), narator (livr.). Adj. Descriptiv, evocator, evocativ, narativ, expozitiv, oglinditor (fig., rar); portretistic. Descriptibil, evocabil. Vb. A descrie, a reprezenta, a prezenta, a evoca, a înfățișa, a schița, a zugrăvi (fig.), a picta (fig.), a contura (fig.), a caracteriza; a portretiza; A creiona, a schița. A povesti, a nara (fig.), a relata, a istorisi; a reproduce, reda, a reflecta (fig.), a oglindi (fig.). V. autor, carte, literatură, proză, scriere, tablou.

DESCRÍE vb. 1. a expune, a înfățișa, a prezenta, a reda, a zugrăvi, (înv.) a depínge, a prescríe, a scríe, a zografisi, (fig.) a picta. (~ într-o nuvelă viața de la țară.) 2. a contura, a trasa, (fig.) a scríe. (Apa ~ numeroase cotituri.)

Intrare: descrie
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) descrie descriere descris descriind singular plural
descrie descrieți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) descriu (să) descriu descriam descrisei descrisesem
a II-a (tu) descrii (să) descrii descriai descriseși descriseseși
a III-a (el, ea) descrie (să) descrie descria descrise descrisese
plural I (noi) descriem (să) descriem descriam descriserăm descriseserăm, descrisesem*
a II-a (voi) descrieți (să) descrieți descriați descriserăți descriseserăți, descriseseți*
a III-a (ei, ele) descriu (să) descrie descriau descriseră descriseseră
Intrare: descriere
descriere substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descriere descrierea
plural descrieri descrierile
genitiv-dativ singular descrieri descrierii
plural descrieri descrierilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)