Din totalul de 39 sunt afișate 20 definiții pentru „desconsidera”   conjugări

DESCONSIDERÁ, desconsíder, vb. I. Tranz. A nu da cuiva considerația, stima, atenția cuvenită; a disprețui. – Pref. des- + considera (după fr. déconsidérer).

DESCONSIDERÁ, desconsíder, vb. I. Tranz. A nu da cuiva considerația, stima, atenția cuvenită; a disprețui. – Des1- + considera (după fr. déconsidérer).

DESCONSIDERÁ, desconsíder, vb. I. Tranz. A nu da cuiva considerație, stimă, atenție; a nu băga în seamă, a disprețui.

desconsiderá (a ~) vb., ind. prez. 3 desconsíderă

desconsiderá vb., ind. prez. 1 sg. desconsíder, 3 sg. și pl. desconsíderă; ger. desconsiderând

DESCONSIDERÁ vb. v. disprețui.

DESCONSIDERÁ vb. I. tr. A disprețui (pe cineva). [P.i. desconsíder. / < des- + considera, după fr. déconsidérer].

DESCONSIDERÁ vb. tr. a disprețui (pe cineva). (după fr. déconsidérer)

A DESCONSIDERÁ desconsíder tranz. (persoane) A trata cu desconsiderație; a supune unei atitudini lipsite de considerație; a ignora; a disprețui. /des- + a considera

desconsiderà v. 1. a face să piarză considerațiunea; 2. a-și atrage disprețul.

DESCONSIDERÁRE, desconsiderări, s. f. Faptul de a desconsidera; lipsă de considerație, de stimă față de cineva; dispreț, discreditare. – V. desconsidera.

DESCONSIDERÁT, -Ă, desconsiderați, -te, adj. Disprețuit, discreditat. – V. desconsidera.

DESCONSIDERÁȚIE, desconsiderații, s. f. (Rar) Desconsiderare. [Var.: desconsiderațiúne s. f.] – După fr. déconsidération.

DESCONSIDERAȚIÚNE s. f. v. desconsiderație.

DESCONSIDERÁRE, desconsiderări, s. f. Faptul de a desconsidera; lipsă de considerație, de stimă față de cineva; dispreț, discreditare. – V. desconsidera.

DESCONSIDERÁT, -Ă, desconsiderați, -te, adj. Disprețuit, discreditat. – V. desconsidera.

DESCONSIDERÁȚIE, desconsiderații, s. f. Desconsiderare. [Var.: desconsiderațiúne s. f.] – După fr. déconsidération.

DESCONSIDERAȚIÚNE s. f. v. desconsiderație.

DESCONSIDERÁRE s. f. Faptul de a desconsidera; lipsă de interes, nebăgare în seamă, dispreț. O privesc cu o prefăcută desconsiderare. CAMIL PETRESCU, U. N. 84.

DESCONSIDERÁȚIE s. f. Desconsiderare.