3 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

descendént, ~ă [At: MARIN, F. 156 / V: (înv) ~dánt, ~dínte sm, descindínte sm, desten~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr descendant, lat descendens, -ntis] 1 a Care coboară Si: coborâtor, (liv) descensiv. 2 smf Urmaș.

descendénță sf [At: CONV. LIT. I, 140 / V: (înv) ~dín~ / Pl: (rar) ~țe / E: fr descendance] 1 Înrudire în linie coborâtoare Si: filiație. 2 (D. opera scriitorilor; asr) Posteritate.

DESCENDÉNT, -Ă, descendenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care coboară; coborâtor. 2. S. m. și f. Persoană care coboară din..., care se trage din...; urmaș. – Din fr. descendant, lat. descendens, -ntis.

DESCENDÉNT, -Ă, descendenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care coboară; coborâtor. 2. S. m. și f. Persoană care coboară din..., care se trage din...; urmaș. – Din fr. descendant, lat. descendens, -ntis.

DESCENDÉNȚĂ, descendențe, s. f. 1. Înrudire în linie directă coborâtoare; filiație. 2. (Cu sens colectiv) Posteritate, urmași. – Din fr. descendance.

DESCENDÉNȚĂ, descendențe, s. f. 1. Înrudire în linie coborâtoare; filiație. 2. (Cu sens colectiv) Posteritate, urmași. – Din fr. descendance.

DESCENDÉNT2, -Ă, descendenți, -te, s. m. și f. Cel care se trage din..., coborîtor din...; urmaș. [La unele insecte] asistăm la cele mai minuțioase precauțiuni... pentru ca părinții să asigure descendenților un adăpost higienic. C. PETRESCU, Î. I 14.

DESCENDÉNT1, -Ă, descendenți, -te, adj. (În opoziție cu ascendent) Care coboară, coborîtor. ◊ (Muz.) Gamă descendentă = gamă coborîtoare.

DESCENDÉNȚĂ, descendențe, s. f. 1. Înrudire în linie coborîtoare; filiație. 2. (Cu sens colectiv) Urmași, posteritate.

DESCENDÉNT, -Ă adj. Care coboară, coborâtor; descensiv. // s.m. și f. Urmaș. [Cf. fr. descendant, lat. descendens].

DESCENDÉNȚĂ s.f. 1. Înrudire în linie coborâtoare; filiație. 2. Totalitatea urmașilor; urmași; posteritate. [< fr. descendance].

DESCENDÉNT, -Ă I. adj. care coboară; descensiv. ♦ nod ~ = unul dintre cele două puncte în care planul orbitei unei planete taie planul eclipticii. II. s. m. f. urmaș. III. s. n. (astrol.) semn zodiacal reprezentând punctul opus ascendentului (III, 2). (< fr. descendant, lat. descendens)

DESCENDÉNȚĂ s. f. 1. înrudire în linie coborâtoare; filiație. 2. totalitatea urmașilor; posteritate. (< fr. descendance)

DESCENDÉNT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care descinde (dintr-un anumit neam sau dintr-o anumită familie); rudă în linie directă; coborâtor; urmaș. /<fr. descendant, lat. descendens, ~ntis

DESCENDÉNT1 ~tă (~ți, ~te) Care coboară; în coborâre; coborâtor. Accent ~. /<fr. descendant, lat. descendens, ~ntis

DESCENDÉNȚĂ ~e f. 1) Legătură de rudenie în linie dreaptă între generații; filiație. 2) Totalitate de descendenți; ansamblu de urmași; posteritate. [G.-D. descendenței] /<fr. descendance

descendent a. care descinde. ║ m. cel ce se trage din: descendenții Romanilor.

descendență f. descendenții, posteritatea.

*descendént, -ă adj. (lat. descéndens -éntis). Care descinde, scoborîtor: mers descendent. Linie descendentă (în rudenie), posteritate, urmașiĭ cuĭva. Subst. Urmaș, care-șĭ trage originea din cineva: Româniĭ îs descendențĭ aĭ Romanilor.

*descendénță f., pl. e (d. descendent; fr. descendance). Scoborîre. Derivarea neamuluĭ. Posteritate, urmașĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descendént adj. m., s. m., pl. descendénți; adj. f., s. f. descendéntă, pl. descendénte

arată toate definițiile

Intrare: descendent (adj.)
descendent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descendent
  • descendent
  • descendentul
  • descendentul
  • descendentu‑
  • descendentu‑
  • descendentă
  • descendentă
  • descendenta
  • descendenta
plural
  • descendenți
  • descendenți
  • descendenții
  • descendenții
  • descendente
  • descendente
  • descendentele
  • descendentele
genitiv-dativ singular
  • descendent
  • descendent
  • descendentului
  • descendentului
  • descendente
  • descendente
  • descendentei
  • descendentei
plural
  • descendenți
  • descendenți
  • descendenților
  • descendenților
  • descendente
  • descendente
  • descendentelor
  • descendentelor
vocativ singular
plural
Intrare: descendentă
descendentă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descendentă
  • descendenta
plural
  • descendente
  • descendentele
genitiv-dativ singular
  • descendente
  • descendentei
plural
  • descendente
  • descendentelor
vocativ singular
plural
Intrare: descendență
descendență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descendență
  • descendența
plural
  • descendențe
  • descendențele
genitiv-dativ singular
  • descendențe
  • descendenței
plural
  • descendențe
  • descendențelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)