posteritate sf [At: HELIADE, D. J. 23/19 / Pl: nct / E: fr postérité, lat posteritas, -atis] 1 (Înv; csc) Urmași, descendenți din aceeași familie, de aceeași origine. 2 Succesiune de generații care urmează unei epoci date Si: viitorime.

POSTERITATE s. f. Urmașii, generațiile viitoare. Arta a fost unul din marile titluri de nobleță a omului, de aceea, în amintirea posterității rămîn numai popoarele care și-au înnobilat spiritul. SADOVEANU, E. 62. Ba să vezi... posteritatea este încă și mai dreaptă. Neputînd să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire? EMINESCU, O. I 134. Publicul și posteritatea au mers, nu după teorii fantastice, deși sprijinite de talent, dar au mers după cela carele răspundea la conștiința întregului neam. RUSSO, S. 64.

POSTERITATE s.f. Urmașii, generațiile viitoare. [< lat. posteritas, cf. fr. postérité].

POSTERITATE s. f. urmașii, generațiile viitoare. (< fr. postérité, lat. posteritas)

POSTERITATE f. (cu sens colectiv) 1) înv. Totalitate a urmașilor unei persoane, unui neam. 2) Totalitate a generațiilor posterioare; viitorime. /<fr. postérité, lat. posteritas, ~atis

posteritate f. 1. șir de urmași: posteritatea lui Iafet; 2. generațiunile viitoare: posteritatea va judeca.

*posteritáte f. (lat. postéritas, -átis). Urmașiĭ, descendențiĭ: acest bunic se bucură văzîndu-șĭ posteritatea. Urmașiĭ, viitorimea: a transmite posteritățiĭ un nume glorios.

posteritate s. f., g.-d. art. posterității

posteritate s. f., g.-d. art. posterității

posteritate s. f., g.-d. art. posterității

POSTERITATE s. 1. descendenți (pl.), urmași (pl.), (înv.) mărădic. (Ce va zice ~?) 2. viitor, viitorime, (înv.) viitorie. (~ va aprecia eforturile noastre.)

POSTERITATE s. 1. descendenți (pl.), urmași (pl.), (înv.) mărădic. (Ce va zice ~ ?) 2. viitor, viitorime, (înv.) viitorie. (~ va aprecia eforturile noastre.)