2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCĂTUȘÁRE, descătușări, s. f. Acțiunea de a (se) descătușa și rezultatul ei. – V. descătușa.

DESCĂTUȘÁRE, descătușări, s. f. Acțiunea de a (se) descătușa și rezultatul ei. – V. descătușa.

descătușare sf [At: DDRF / Pl: ări / E: descătușa] 1 Eliberare din cătușe, din lanțuri Si: descătușat1 (1). 2 (Fig) Eliberare dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie Si: descătușat1 (2).

DESCĂTUȘÁRE, descătușări, s. f. Acțiunea de a (se) descătușa. (Fig.) [Neagu] căuta o descătușare. BART, E. 213.

DESCĂTUȘÁ, descătușez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) elibera din lanțuri sau din cătușe; fig. a (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie. – Pref. des- + [în]cătușa.

descătușa vtr [At: DDRF / V: (rar) i / Pzi: ez / E: des- + cătușă] 1-2 A (se) elibera din cătușe, din lanțuri. 3-4 A (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie.

DESCĂTUȘÁ, descătușez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) elibera din lanțuri sau din cătușe; fig. a (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie. – Des1- + cătușă.

DESCĂTUȘÁ, descătușez, vb. I. Tranz. A elibera (pe cineva) din lanțuri sau din cătușe. ♦ Fig. A elibera dintr-o constrîngere, dintr-o apăsare, din robie. Izgonirea exploatatorilor și cucerirea puterii au descătușat uriașele forțe creatoare ale poporului. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2431. ◊ Refl. Popoarele se descătușează din robia imperialistă.

A SE DESCĂTUȘÁ mă ~éz intranz. 1) A se elibera din cătușe, din fiare sau din lanțuri. 2) fig. A deveni liber; a redobândi libertatea; a se elibera. 3) fig. A scăpa de o constrângere morală sau de un complex interior. /des- + cătușă


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descătușáre s. f., g.-d. art. descătușắrii; pl. descătușắri

descătușáre s. f., g.-d. art. descătușării; pl. descătușări

descătușá (a ~) vb., ind. prez. 3 descătușeáză, 1 pl. descătușắm; conj. prez. 3 descătușéze; ger. descătușấnd

descătușá vb., ind. prez. 1 sg. descătușéz, 3 sg. și pl. descătușeáză, 1 pl. descătușăm; conj. prez. 3 sg. și pl. descătușéze; ger. descătușând

descătușa (ind. prez. 3 sg. și pl. descătușează, 1 pl. descătușăm, ger. descătușînd)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCĂTUȘÁRE s. v. dezrobire, eliberare, emancipare, emancipație, liberare.

descătușare s. v. DEZROBIRE. ELIBERARE. EMANCIPARE. EMANCIPAȚIE. LIBERARE.

DESCĂTUȘÁ vb. v. dezrobi, elibera, emancipa, libera.

DESCĂTUȘÁ vb. a (se) desfereca. (S-a ~ din cătușe.)

descătușa vb. v. DEZROBI. ELIBERA. EMANCIPA. LIBERA.

DESCĂTUȘA vb. a (se) desfereca. (S-a ~ din cătușe.)

arată toate definițiile

Intrare: descătușare
descătușare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descătușare
  • descătușarea
plural
  • descătușări
  • descătușările
genitiv-dativ singular
  • descătușări
  • descătușării
plural
  • descătușări
  • descătușărilor
vocativ singular
plural
Intrare: descătușa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descătușa
  • descătușare
  • descătușat
  • descătușatu‑
  • descătușând
  • descătușându‑
singular plural
  • descătușea
  • descătușați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descătușez
(să)
  • descătușez
  • descătușam
  • descătușai
  • descătușasem
a II-a (tu)
  • descătușezi
(să)
  • descătușezi
  • descătușai
  • descătușași
  • descătușaseși
a III-a (el, ea)
  • descătușea
(să)
  • descătușeze
  • descătușa
  • descătușă
  • descătușase
plural I (noi)
  • descătușăm
(să)
  • descătușăm
  • descătușam
  • descătușarăm
  • descătușaserăm
  • descătușasem
a II-a (voi)
  • descătușați
(să)
  • descătușați
  • descătușați
  • descătușarăți
  • descătușaserăți
  • descătușaseți
a III-a (ei, ele)
  • descătușea
(să)
  • descătușeze
  • descătușau
  • descătușa
  • descătușaseră
descătuși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

descătușare

  • 1. Acțiunea de a (se) descătușa și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • figurat [Neagu] căuta o descătușare. BART, E. 213.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi descătușa
    surse: DEX '98 DEX '09

descătușa descătuși

  • 1. A (se) elibera din lanțuri sau din cătușe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: desfereca antonime: încătușa
    • 1.1. figurat A (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Izgonirea exploatatorilor și cucerirea puterii au descătușat uriașele forțe creatoare ale poporului. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2431.
        surse: DLRLC
      • Popoarele se descătușează din robia imperialistă.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix des- + [în]cătușa.
    surse: DEX '09