3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCĂRCÁT s. n. Descărcare. – V. descărca.

DESCĂRCÁT s. n. Descărcare. – V. descărca.

descărcat1 sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~uri / E: descărca] 1-4 Descărcare (1-4). 5 (Înv) Plasare. 6-10 Descărcare (6-10). 11 (Rar) Revărsare. 12 Descărcare (12). 13 Respectare. 14 Justificare. 15 Descărcare (15). 16 Creditare. 17 (Rar) Debarcare. 18 (Îvr) Navigare. 19-20 Descărcare (19-20). 21 Predare. 22 Descărcare (22).

descărcat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ați, ~e / E: descărca] 1 Care a fost luat, scos, dat jos din vehiculul cu care a fost transportat. 2 (D. vehicule) Care a fost golit. 3 (D. arme) Care nu (mai) este încărcată. 4 Care este eliberat de o povară Si: ușurat. 5 (Fig) Care este scutit de o sarcină. 6 (Pex) Ușurat sufletește Si: alinat, potolit. 7 Care nu (mai) are sarcină electrică.

DESCĂRCÁT s. n. Descărcare (1). Cum gătesc descărcatul [corăbiei]... vin și eu după tine. SADOVEANU, D. P. 93.

DESCĂRCÁ, descárc, vb. I. Tranz. 1. A goli, parțial sau în întregime, un vehicul de transport; a da jos încărcătura. 2. A suprima sau a micșora forțele care acționează asupra unui corp solid, unui sistem tehnic etc. și care ar putea produce deformarea acestora. 3. A scoate încărcătura dintr-o armă de foc. ♦ A face să ia foc, a declanșa o armă; a trage un foc de armă. ♦ A consuma energia înmagazinată de un acumulator electric. ♦ Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde încărcătura electrică. ♦ Refl. (Despre trăsnet sau furtună) A se dezlănțui. 4. Fig. A da curs liber unor stări sufletești, a se elibera sufletește (împărtășind ceva cuiva). ♦ Refl. A se ușura de o vină, de un păcat etc. ◊ Expr. (Tranz.) A-și descărca conștiința (sau inima) = a-și ușura conștiința, făcând confidențe cuiva. 5. A declara în mod oficial că o gestiune a fost corectă și că nu e nimic de imputat gestionarului. – Lat. discarricare.

descărcá [At: (a. 1645) HERODOT, 3 / Pzi: ~cárc și (reg) ~cắrc / E: ml discarricare] 1 vt (C.i. încărcătura) A goli, parțial sau în întregime, un vehicul de transport. 2 vt (D. corăbii, nave, vase) A lăsa la mal Si: a debarca. 3 vr (Îvr) A naviga. 4 vt (Îvr) A trece ceva în contul altuia. 5 vt A scoate încărcătura dintr-o armă de foc. 6 vt A declanșa o armă de foc. 7 vt A trage un foc de armă. 8-9 vtr A (se) despovăra. 10 vt A consuma energia înmagazinată de un acumulator electric. 11 vt A suprima sau micșora forțele care acționează asupra unei piese, unei construcții, unui sistem tehnic etc. care ar putea produce deformarea acestuia. 12-13 vtr (A face să-și piardă sau) a-și pierde încărcătura electrică. 14 vr A se elibera sufletește (împărtășind ceva cuiva). 15 vr (Îe) A-și ~ inima sau sufletul ori conștiința A-și ușura inima (sufletul, conștiința) prin confesare. 16 vt (C.i. sentimente sau stări sufletești apăsătoare) A da la iveală printr-o comportare violentă, nestăpânită (care se răsfrânge asupra unei ființe sau asupra unui obiect). 17-18 vtr A (se) repercuta. 19 vr A-și explica, a-și motiva o acțiune, o atitudine Si: a se justifica. 20 vt A scuti de pedeapsă. 21 vt A trece în creditul contului. 22 vr A se ușura de o vină, de un păcat etc. 23 A declara în mod oficial că o gestiune a fost corectă și că nu e nimic de imputat gestionarului.

DESCĂRCÁ, descárc, vb. I. Tranz. 1. A goli, parțial sau în întregime, un vehicul de transport; a da jos încărcătura. 2. A suprima sau a micșora forțele care acționează asupra unei piese, unei construcții, unui sistem tehnic etc. care ar putea produce deformarea acestuia. 3. A scoate încărcătura dintr-o armă de foc. ♦ A face să ia foc, a declanșa o armă; a trage, a slobozi un foc de armă. ♦ A consuma energia înmagazinată de un acumulator electric. ♦ Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde încărcătura electrică. ♦ Refl. (Despre trăsnet sau furtună) A se dezlănțui. 4. Fig. A da curs liber unor stări sufletești, a se elibera sufletește (împărtășind ceva cuiva). ♦ Refl. A se ușura de o vină, de un păcat etc. ◊ Expr. (Tranz.) A-și descărca conștiința (sau inima) = a-și ușura conștiința, făcând confidențe cuiva. 5. A declara în mod oficial că o gestiune a fost corectă și că nu e nimic de imputat gestionarului. – Lat. discarricare.

DESCĂRCÁ, descárc, vb. I. Tranz. (În opoziție cu încărca) 1. (Cu privire la un vehicul de transport) A goli (de conținut). Am de descărcat o corabie. SADOVEANU, D. P. 93. ◊ Expr. (Eliptic) Cu descărcat = cu carul gol, fără încărcătură. Și cu încărcat și cu descărcat, la deal moș Nichifor să da pe jos și trăgea de-a valma cu iepele. CREANGĂ, P. 107. ♦ (Cu privire la conținutul vehiculului) A da jos din vehicul. Începură a descărca lucrurile din căruță. SADOVEANU, P. M. 240. Căpitanul dă ordin și soldații încep să descarce lăzi mari și grele. SP. POPESCU, M. G. 79. Dinaintea morii, aproape că nu e ceas cînd doi, trei țărani să nu se opintească să-și descarce din care sacii. MACEDONSKI, O. III 3. 2. A suprima sau a micșora forțele care acționează asupra unei piese, a unei construcții etc. 3. (Cu privire la o armă de foc) A scoate încărcătura. ♦ (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «în» sau «asupra») A face să ia foc, a declanșa. Soldații... descarcă armele, doborînd al doilea rînd din mulțime. CAMIL PETRESCU, B. 121. ◊ Refl. pas. Atunci s-au descărcat dintr-o dată cele 60 de tunuri de la tribord. CAMIL PETRESCU, T. II 176. ♦ (Cu privire la gloanțe sau la focuri de armă) A trage, a slobozi. Îndreaptă revolverul asupra acesteia, descărcînd cîteva gloanțe. DAVIDOGLU, M. 91. Mînecuță s-a repezit în bătătură, pufnind în aerul răcoros. Apoi, a descărcat cu grabă patru focuri. SADOVEANU, P. M. 127.4. (Cu privire la un corp încărcat cu electricitate) A face să-și piardă sarcina electrică. Descarcă acumulatorul.Refl. (Despre trăsnet sau furtună) A se dezlănțui. În văzduh plutește greu presimțirea unei furtuni, dar care are să se descarce tîrziu. C. PETRESCU, Î. II 251. Din nor în nor Un trăsnet se descarcă. IOSIF, PATR. 17. 5. Fig. A da curs liber, a revărsa. S-a întors cătră zid, singur, descărcîndu-și într-acolo obida. SADOVEANU, Z. C. 235. Ana își descarcă toată indignarea pe Sabina. C. PETRESCU, C. V. 116. ◊ Refl. Gîndurile ei neliniștite se descărcau în vorbe, pe care ea le rostea tare, în neștire. VLAHUȚĂ, O. A. II 51. ♦ Refl. Fig. A se ușura (de o vină, de păcate etc.). Cu vorba asta s-ar fi descărcat. Da, s-ar fi dezvinovățit. DUMITRIU, V. L. 131. Căuta să se descarce ca de-o vină. VLAHUȚĂ, O. A. III 120. ◊ Expr. A-și descărca conștiința (sau inima) = a-și ușura conștiința, făcînd confidențe cuiva. Putea să-și descarce inima mai în voie. PAS, Z. I 31. Față de cine să-și descarce conștiința? G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 176. Blajin, mîngîitor, înțeleptul portului îl îndeamnă pe Nicola Maruli să-și descarce inima către un bun și vechi prieten. BART, E. 272. 6. Fig. A recunoaște în mod oficial că o gestiune a fost corectă; a declara că nu se impută nimic gestionarului. Adunarea generală a descărcat comitetul de gestiunea sa.

A DESCĂRCÁ descárc tranz. 1) (mijloace de transport, recipiente) A elibera de materialele încărcate. 2) A elibera de încărcătură. 3) (arme de foc) A pune în acțiune, efectuând o împușcătură. 4) (piese, instalații etc.) A ușura, micșorând sau suprimând forțele care acționează. 5) (corpuri încărcate cu electricitate) A face să se descarce. 6) fig. (persoane sau instituții) A scuti de anumite obligații. /<lat. discarricare

A SE DESCĂRCÁ mă descárc intranz. 1) (despre corpuri încărcate cu electricitate) A-și pierde încărcătura electrică. 2) fig. (despre persoane) A se ușura sufletește împărtășind cuiva un sentiment, un gând, o suferință; a se răcori. 3) (despre trăsnet) A se produce brusc. /<lat. discarricare

descărcà v. 1. a lua cuiva sarcina; 2. a da jos din car (lemne); 3. a dispensa, a ușura: a descărca de obligațiune; 4. a slobozi o armă de foc; 5. a declara achitat sau liber de o datorie: 6. fig. a da liber curs: a-și descărca mânia asupra cuiva. [Lat. DISCARRICARE].

descárc, a -călțá v. tr. (lat. discárrico, -are, it. discar[i]care, scar[i]care, fr. décharger, pv. sp. pg. descargar. V. încarc, șarjă). Iau sarcina, încărcătura: descarc un car. Trag cu o armă de foc, aprind încărcătura din țeava eĭ. Fig. Dispensez, ușurez de o obligațĭune: te descarc de a maĭ face cutare lucru, de a plăti. Daŭ drumu daŭ liber curs: a-țĭ descărca furia, asupra cuĭva, pe cineva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 descárcă

descărcá vb., ind. prez. 1 sg. descárc, 3 sg. și pl. descárcă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCĂRCAT s. descărcare, deșertare, deșertat, golire, golit. (~ unei roabe.)

DESCĂRCÁ vb. 1. a deșerta, a goli, (rar) a vida, (pop.) a zvânta, (înv. și reg.) a scurge, (prin vestul Munt.) a sicni. (~ roaba.) 2. a trage, (înv. și pop.) a slobozi. (A ~ pistolul.)

DESCĂRCA vb. 1. a deșerta, a goli, (rar) a vida, (pop.) a zvînta, (înv. și reg.) a scurge, (prin vestul Munt.) a sicni. (~ roaba.) 2. a trage, (înv. și pop.) a slobozi. (A ~ pistolul.)

arată toate definițiile

Intrare: descărcat (adj.)
descărcat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descărcat
  • descărcatul
  • descărcatu‑
  • descărca
  • descărcata
plural
  • descărcați
  • descărcații
  • descărcate
  • descărcatele
genitiv-dativ singular
  • descărcat
  • descărcatului
  • descărcate
  • descărcatei
plural
  • descărcați
  • descărcaților
  • descărcate
  • descărcatelor
vocativ singular
plural
Intrare: descărcat (s.n.)
descărcat2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descărcat
  • descărcatul
  • descărcatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • descărcat
  • descărcatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: descărca
verb (VT71)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descărca
  • descărcare
  • descărcat
  • descărcatu‑
  • descărcând
  • descărcându‑
singular plural
  • descarcă
  • descărcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descarc
(să)
  • descarc
  • descărcam
  • descărcai
  • descărcasem
a II-a (tu)
  • descarci
(să)
  • descarci
  • descărcai
  • descărcași
  • descărcaseși
a III-a (el, ea)
  • descarcă
(să)
  • descarce
  • descărca
  • descărcă
  • descărcase
plural I (noi)
  • descărcăm
(să)
  • descarcăm
  • descărcam
  • descărcarăm
  • descărcaserăm
  • descărcasem
a II-a (voi)
  • descărcați
(să)
  • descarcați
  • descărcați
  • descărcarăți
  • descărcaserăți
  • descărcaseți
a III-a (ei, ele)
  • descarcă
(să)
  • descarce
  • descărcau
  • descărca
  • descărcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

descărcat (s.n.)

etimologie:

  • vezi descărca
    surse: DEX '98 DEX '09

descărca

  • 1. A goli, parțial sau în întregime, un vehicul de transport; a da jos încărcătura.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: goli antonime: încărca attach_file 4 exemple
    exemple
    • Am de descărcat o corabie. SADOVEANU, D. P. 93.
      surse: DLRLC
    • Începură a descărca lucrurile din căruță. SADOVEANU, P. M. 240.
      surse: DLRLC
    • Căpitanul dă ordin și soldații încep să descarce lăzi mari și grele. SP. POPESCU, M. G. 79.
      surse: DLRLC
    • Dinaintea morii, aproape că nu e ceas cînd doi, trei țărani să nu se opintească să-și descarce din care sacii. MACEDONSKI, O. III 3.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie eliptic Cu descărcat = cu carul gol, fără încărcătură.
      exemple
      • Și cu încărcat și cu descărcat, la deal moș Nichifor să da pe jos și trăgea de-a valma cu iepele. CREANGĂ, P. 107.
        surse: DLRLC
  • 2. A suprima sau a micșora forțele care acționează asupra unui corp solid, unui sistem tehnic etc. și care ar putea produce deformarea acestora.
    surse: DEX '09 DLRLC
  • 3. A scoate încărcătura dintr-o armă de foc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 3.1. A face să ia foc, a declanșa o armă; a trage un foc de armă.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: declanșa trage attach_file 4 exemple
      exemple
      • Soldații... descarcă armele, doborînd al doilea rînd din mulțime. CAMIL PETRESCU, B. 121.
        surse: DLRLC
      • reflexiv pasiv Atunci s-au descărcat dintr-o dată cele 60 de tunuri de la tribord. CAMIL PETRESCU, T. II 176.
        surse: DLRLC
      • Îndreaptă revolverul asupra acesteia, descărcînd cîteva gloanțe. DAVIDOGLU, M. 91.
        surse: DLRLC
      • Mînecuță s-a repezit în bătătură, pufnind în aerul răcoros. Apoi, a descărcat cu grabă patru focuri. SADOVEANU, P. M. 127.
        surse: DLRLC
    • 3.2. A consuma energia înmagazinată de un acumulator electric.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 3.3. tranzitiv reflexiv A face să-și piardă sau a-și pierde încărcătura electrică.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Descarcă acumulatorul.
        surse: DLRLC
    • 3.4. reflexiv (Despre trăsnet sau furtună) A se dezlănțui.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dezlănțui attach_file 2 exemple
      exemple
      • În văzduh plutește greu presimțirea unei furtuni, dar care are să se descarce tîrziu. C. PETRESCU, Î. II 251.
        surse: DLRLC
      • Din nor în nor Un trăsnet se descarcă. IOSIF, PATR. 17.
        surse: DLRLC
  • 4. figurat A da curs liber unor stări sufletești, a se elibera sufletește (împărtășind ceva cuiva).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: revărsa attach_file 3 exemple
    exemple
    • S-a întors cătră zid, singur, descărcîndu-și într-acolo obida. SADOVEANU, Z. C. 235.
      surse: DLRLC
    • Ana își descarcă toată indignarea pe Sabina. C. PETRESCU, C. V. 116.
      surse: DLRLC
    • Gîndurile ei neliniștite se descărcau în vorbe, pe care ea le rostea tare, în neștire. VLAHUȚĂ, O. A. II 51.
      surse: DLRLC
    • 4.1. reflexiv A se ușura de o vină, de un păcat etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: răcori ușura attach_file 2 exemple
      exemple
      • Cu vorba asta s-ar fi descărcat. Da, s-ar fi dezvinovățit. DUMITRIU, V. L. 131.
        surse: DLRLC
      • Căuta să se descarce ca de-o vină. VLAHUȚĂ, O. A. III 120.
        surse: DLRLC
      • 4.1.1. expresie A-și descărca conștiința (sau inima) = a-și ușura conștiința, făcând confidențe cuiva.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
        exemple
        • Putea să-și descarce inima mai în voie. PAS, Z. I 31.
          surse: DLRLC
        • Față de cine să-și descarce conștiința? G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 176.
          surse: DLRLC
        • Blajin, mîngîitor, înțeleptul portului îl îndeamnă pe Nicola Maruli să-și descarce inima către un bun și vechi prieten. BART, E. 272.
          surse: DLRLC
  • 5. A declara în mod oficial că o gestiune a fost corectă și că nu e nimic de imputat gestionarului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Adunarea generală a descărcat comitetul de gestiunea sa.
      surse: DLRLC

etimologie: