DESĂRA, desărez, vb. I. Tranz. A îndepărta, total sau parțial, sarea (dintr-un aliment); a face mai puțin sărat; a desaliniza. – Pref. de- + săra.

DEȘIRARE, deșirări, s. f. Acțiunea de a (se) deșira și rezultatul ei. – V. deșira.

desăra vtr [At: CIAUȘANU, V. / S și: dessăra / Pzi: ~rez, (înv) desar și desăr / E: des- + săra] (C.i. alimente) A face să fie mai puțin sărat, punându-l în apă spre a pierde o parte din sare Si: a desaliniza.

desărare sf [At: DEX² / Pl: ~rări / E: desăra] 1 Punere în apă a unui aliment pentru a deveni mai puțin sărat. 2 Desalinizare.

desșirare sf vz deșirare

deșârare sf vz deșirare

deșirare sf [At: DEX / V: (reg) dășâr~, dăș~, deșâr~ / Pl: ~rări / E: deșira²] 1 Desprindere din șirag a obiectelor înșirate Si: deșirat¹ (1), împrăștiere. 2 Desfacere a unei împletituri sau a obiectelor împletite (pentru a obține firul în toată lungimea lui) Si: destrămare, deșirat¹ (2). 3 Desfășurare în fir lung, continuu, a aței înfășurate pe ghem Si: deșirat¹ (3). 4 (Fig) Risipire a norilor, a ceții, a fumului etc. Si: destrămare, împrăștiere, răspândire, (rar) deșirat¹ (4). 5 Împrăștiere a unui grup de persoane Si: răzlețire, (rar) deșirat¹ (5). 6 (Rar; fig) Desfășurare în fața privitorului a unui peisaj din natură, a unui loc. 7 (Pop; fig) Destindere a unei persoane în toată lungimea ei. 8 (Reg) Rupere a unei pânze Si: deșirat¹ (6). 9 (Reg) Dogire a butoaielor Si: deșirat¹ (7). 10 (Înv) Sfâșiere. modificată

DESĂRA (-sar) vb. tr. A spăla, a curăți de sare, a scoate sarea din ceva [des- + săra].

DESSĂRA = DESĂRA.

DESĂRA, desărez, vb. I. Tranz. A îndepărta, total sau parțial, sarea (dintr-un aliment); a face mai puțin sărat; a desaliniza. – Des¹- + săra.

DEȘIRARE, (rar) deșirări, s. f. Acțiunea de a (se) deșira și rezultatul ei. – V. deșira.

DESĂRA, desărez, vb. T. Tranz. (Cu privire la alimente) A face mai puțin sărat.

DEȘIRARE, (rar) deșirări, s. f. Acțiunea de a se deșira și rezultatul ei; întindere. (Fig.) Înecat încă de întunerec, orașul își lăbărța sub deal deșirările lui de uliți. MACEDONSKI, O. III 48.

A SE DESĂRA pers. 3 se ~ează intranz. A deveni mai puțin sărat; a se desaliniza. /des- + a săra

A DESĂRA ~ez tranz. A face să se desăreze; a desaliniza. /des- + a săra

desăra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desărez, 3 desărează; conj. prez. 1 sg. să desărez, 3 să desăreze

desărare s. f., g.-d. art. desărării; pl. desărări

deșirare s. f., g.-d. art. deșirării; pl. deșirări

desăra (a ~) vb., ind. prez. 3 desărează

desărare s. f., g.-d. art. desărării; pl. desărări

deșirare s. f., g.-d. art. deșirării; pl. deșirări

desăra vb., ind. prez. 1 sg. desărez, 3 sg. și pl. desărează; conj. prez. 3 sg. și pl. desăreze

desărare s. f., g.-d. art. desărării; pl. desărări

deșirare s. f., g.-d. art. deșirării; pl. deșirări

desăra (ind. prez. 3 sg. și pl. desărează)

DEȘIRARE s. v. destrămare.

DEȘIRARE s. destrămare. (~ unei țesături.)