2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

desțeleníre sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (îrg) ~náre, ~lináre, ~liníre / Pl: ~ri / E: desțeleni] 1 Cultivare a pământului nelucrat multă vreme (sau semănat cu plante perene) prin arătură adâncă. 2 (Pex) Smulgere a buruienilor în vederea aratului. 3 (Rar) Ieșire din pământ a rădăcinilor unui copac (în urma unei lovituri puternice sau a unei furtuni).

DESȚELENÍRE, desțeleniri, s. f. Acțiunea de a (se) desțeleni și rezultatul ei. – V. desțeleni.

DESȚELENÍRE, desțeleniri, s. f. Acțiunea de a (se) desțeleni și rezultatul ei. – V. desțeleni.

DESȚELENÍRE, desțeleniri, s. f. Acțiunea de a (se) desțeleni. Brazda mergea înainte, se culca tot lîngă altă brazdă, și nimic n-ar mai fi putut ține în loc desțelenirea pămîntului. CAMILAR, TEM. 89.

desțeleníre s. f., g.-d. art. desțelenírii; pl. desțeleníri

desțeleníre s. f., g.-d. art. desțelenírii; pl. desțeleníri

DESȚELENÍRE s. desfundare. (~ unui teren arabil.)

desțelení [At: NEGULICI, E. II, 123/16 / V: (îrg) ~ná, (înv) ~liná, ~liní / Pzi: ~nésc / E: des- + (în)țeleni] 1 vt (C. i. un teren necultivat multă vreme sau cultivat cu plante perene) A ara adânc în scopul pregătirii pentru cultivare Si: a desțeliniza, (înv) a destupa (4). 2 vt (Pex) A smulge buruienile în vederea aratului. 3 vr (Rar; d. rădăcinile copacilor) A ieși din pământ (în urma unei lovituri, a unei furtuni etc.).

DESȚELENÍ, desțelenesc, vb. IV. 1. Tranz. A ara adânc un teren (multă vreme) necultivat sau cultivat cu plante perene, pentru a-l însămânța. 2. Refl. (Rar; despre copaci) A ieși din rădăcini (în urma unei lovituri, a unei furtuni etc.). – Pref. des- + [în]țeleni.

DESȚELENÍ, desțelenesc, vb. IV. 1. Tranz. A ara adânc un teren (multă vreme) necultivat sau cultivat cu plante perene, pentru a-l însămânța. 2. Refl. (Rar, despre copaci) A ieși din rădăcini (în urma unei lovituri, a unei furtuni etc.) – Des1- + [în]țeleni.

DESȚELENÍ, desțelenesc, vb. IV. 1. Tranz. A transforma (printr-o arătură adîncă) o țelină în loc arabil; a desfunda. Dacă satul are vite, boierului nu i-i îngăduit să desțelenească imașul. GALAN, Z. R. 179. ◊ Absol. Desțeleniți, irigați, electrificați, Captați clocotul șuvoaielor din Carpați. TOMA, C. V. 212. 2. Refl. (Rar, despre copaci) A ieși din rădăcini. Au fost încercări mari, au fost sloiuri, s-au desțelenit parte din sălcii, s-au surpat malurile, au trecut viituri de toamnă și de primăvară. GALAN, Z. R. 45.

desțelení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desțelenésc, imperf. 3 sg. desțeleneá; conj. prez. 3 desțeleneáscă

desțelení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desțelenésc, imperf. 3 sg. desțeleneá; conj. prez. 3 sg. și pl. desțeleneáscă

DESȚELENÍ vb. a desfunda, (înv. și reg.) a ogorî. (A ~ un teren.)

A DESȚELENÍ ~ésc tranz. (terenuri înțelenite) A ara adânc (în vederea unor plantații); a desfunda. /des- + a [în]țeleni

desțelinì v. a smulge țelina sau bălăriile, a curăța un pământ spre a-l ara.

desțelenésc și desțelinésc v. tr. (d. țelină). Scot un pămînt din starea numită „țelină”. încep a-l ara întîĭa oară (fr. défricher). V. lăzuĭesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESȚELENÍRE s. desfundare. (~ unui teren arabil.)

desțeleníre, desțeleniri, s.f. – Tehnică utilizată pentru obținerea de noi parcele arabile. Toamna se tăia ogorul (se ara) cu plugul. Pentru distrugerea rădăcinilor de iarbă, brazdele se lăsau peste iarnă să înghețe, iar primăvara se ara din nou (Dăncuș, 1986: 40). – Din desțeleni (DEX, MDA).

desțeleníre, -i, s.f. – Tehnică utilizată pentru obținerea de noi parcele arabile. Toamna se tăia ogorul (se ara) cu plugul. Pentru distrugerea rădăcinilor de iarbă, brazdele se lăsau peste iarnă să înghețe, iar primăvara se ara din nou (Dăncuș 1986: 40). – Des + (în)țeleni (< srb. celina).

Intrare: desțeleni
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desțeleni desțelenire desțelenit desțelenind singular plural
desțelenește desțeleniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desțelenesc (să) desțelenesc desțeleneam desțelenii desțelenisem
a II-a (tu) desțelenești (să) desțelenești desțeleneai desțeleniși desțeleniseși
a III-a (el, ea) desțelenește (să) desțelenească desțelenea desțeleni desțelenise
plural I (noi) desțelenim (să) desțelenim desțeleneam desțelenirăm desțeleniserăm, desțelenisem*
a II-a (voi) desțeleniți (să) desțeleniți desțeleneați desțelenirăți desțeleniserăți, desțeleniseți*
a III-a (ei, ele) desțelenesc (să) desțelenească desțeleneau desțeleni desțeleniseră
Intrare: desțelenire
desțelenire substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular desțelenire desțelenirea
plural desțeleniri desțelenirile
genitiv-dativ singular desțeleniri desțelenirii
plural desțeleniri desțelenirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)