2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

desărcinat, ~ă a [At: DA ms / S și: (înv) dessă~ / Pl: ~ați, ~e / E: desărcina] (Fig) Eliberat de o îndatorire, o misiune, o funcție.

DESĂRCINÁ, desărcinez, vb. I. Tranz. A elibera pe cineva de o îndatorire, de o misiune, dintr-o funcție. – Pref. de- + [în]sărcina (după fr. déchanger).

desărcina [At: (a. 1849) URICARIUL XIII, 378 / S și: (înv) dessă~ / Pzi: ~nez / E: des- + (în)sărcina cf fr decharger] (Rar) 1 vt A lua cuiva (o parte din) sarcina (din spinare). 2-3 vtr (Fig) A (se) elibera de o îndatorire, de o misiune, dintr-o funcție.

DESĂRCINÁ, desărcinez, vb. I. Tranz. A elibera pe cineva de o îndatorire, de o misiune, dintr-o funcție. – Des1- + [în]sărcina (după fr. décharger).

DESĂRCINÁ, desărcinez, vb. I. Tranz. A elibera (pe cineva) de o sarcină, de o îndatorire, de o obligație, de o funcție. X a fost desărcinat din funcția de director.

DESĂRCINÁ vb. I. tr. A lua cuiva o sarcină, o funcție, a elibera (pe cineva) de o însărcinare etc. [< însărcina, după fr. décharger].

DESĂRCINÁ vb. tr. a elibera (pe cineva) de o însărcinare, de o funcție etc. (după fr. décharger)

A DESĂRCINÁ ~éz tranz. (persoane) A elibera de o sarcină sau dintr-o funcție. /des- + [în]sărcina

*dessărcinéz orĭ desărcinéz v. tr. (după a însărcina). Iaŭ cuĭva o însărcinare, dată, descarc de o funcțiune, exonerez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desărciná (a ~) vb., ind. prez. 3 desărcineáză

desărciná vb., ind. prez. 1 sg. desărcinéz, 3 sg. și pl. desărcineáză; conj. prez. 3 sg. și pl. desărcinéze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESĂRCINÁ vb. a descăuna, a elibera, a scoate. (L-a ~ din funcție.)

DESĂRCINA vb. a descăuna, a elibera, a scoate. (L-a ~ din funcție.)

Intrare: desărcinat
desărcinat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desărcinat
  • desărcinatul
  • desărcinatu‑
  • desărcina
  • desărcinata
plural
  • desărcinați
  • desărcinații
  • desărcinate
  • desărcinatele
genitiv-dativ singular
  • desărcinat
  • desărcinatului
  • desărcinate
  • desărcinatei
plural
  • desărcinați
  • desărcinaților
  • desărcinate
  • desărcinatelor
vocativ singular
plural
Intrare: desărcina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desărcina
  • desărcinare
  • desărcinat
  • desărcinatu‑
  • desărcinând
  • desărcinându‑
singular plural
  • desărcinea
  • desărcinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desărcinez
(să)
  • desărcinez
  • desărcinam
  • desărcinai
  • desărcinasem
a II-a (tu)
  • desărcinezi
(să)
  • desărcinezi
  • desărcinai
  • desărcinași
  • desărcinaseși
a III-a (el, ea)
  • desărcinea
(să)
  • desărcineze
  • desărcina
  • desărcină
  • desărcinase
plural I (noi)
  • desărcinăm
(să)
  • desărcinăm
  • desărcinam
  • desărcinarăm
  • desărcinaserăm
  • desărcinasem
a II-a (voi)
  • desărcinați
(să)
  • desărcinați
  • desărcinați
  • desărcinarăți
  • desărcinaserăți
  • desărcinaseți
a III-a (ei, ele)
  • desărcinea
(să)
  • desărcineze
  • desărcinau
  • desărcina
  • desărcinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

desărcina

etimologie:

  • Prefix de- + [în]sărcina.
    surse: DEX '09 DN
  • după limba franceză décharger
    surse: DEX '09 DEX '98 DN