2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEROGARE, derogări, s. f. Acțiunea de a deroga și rezultatul ei; excepție de la prevederile unui act normativ sau ale unei convenții, în temeiul unui alt act. – V. deroga.

derogare sf [At: TDRG / Pl: ~gări / E: deroga] Abatere excepțională de la o lege, de la un regulament etc. în temeiul unei aprobări speciale Si: derogație.

DEROGARE, derogări, s. f. Acțiunea de a deroga și rezultatul ei; abatere (excepțională) de la o lege, de la un regulament etc. – V. deroga.

DEROGARE, derogări, s. f. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de la») Acțiunea de a deroga și rezultatul ei; abatere de la o lege, de la un regulament etc. Prin derogare de la legea...

DEROGARE s.f. Acțiunea de a deroga și rezultatul ei; act, hîrtie prin care se derogă de la o normă; derogație. [< deroga].

DEROGA, derog, vb. I. Intranz. A face o excepție de la prevederile unui act normativ sau ale unei convenții, în temeiul unui alt act. – Din fr. déroger, lat. derogare.

deroga vi [At: HAMANGIU, C. C. 12 / Pzi: ~og / E: fr déroger, lat derogo, -are] A se abate (în mod excepțional) de la o lege, de la un regulament etc. în temeiul unei aprobări speciale.

DEROGA, derog, vb. I. Intranz. A se abate (în mod excepțional) de la o lege, de la un regulament etc. în temeiul unei aprobări speciale. – Din fr. déroger, lat. derogare.

DEROGA, derog, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de la») A se abate de la o lege, de la un regulament etc.

DEROGA vb. I. intr. A se abate de la o lege, de la un regulament etc. [P.i. derog, 3,6 -gă. / < lat., it. derogare].

DEROGA vb. intr. a se abate de la prevederile unui act normativ, ale unui statut sau convenții în baza unui act de aceeași natură. (< fr. déroger, lat. derogare)

A DEROGA derog intranz. A se abate în mod excepțional pe baza unei permisiuni speciale. ~ de la lege. /<fr. déroger, lat. derogare

derogà v. 1. a modifica sau a înfrânge o lege, un uz: a deroga la un contract; 2. a-și pierde nobleța, demnitatea, rangul; 3. a nu se conforma cu.

*deróg, a -á v. intr. (lat. dé-rogo, -rogáre. V. rog. – Se conjugă ca ab-rog). Stabilesc o dispozițiune contrară uneĭ legĭ saŭ unuĭ act anterior: a deroga de la lege. Nu-mĭ păstrez demnitatea. Fac un lucru care-mĭ atrage perderea ranguluĭ (noblețeĭ, demnitățiĭ): odinioară, nobilu care se făcea negustor deroga.

*derogațiúne f. (lat. derogátio, -ónis). Acțiunea de a deroga de la o lege, de la un contract. – Și -áție și -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

derogare s. f., g.-d. art. derogării; pl. derogări

derogare s. f., g.-d. art. derogării; pl. derogări

derogare s. f., g.-d. art. derogării; pl. derogări

deroga (a ~) (a face o excepție) vb., ind. prez. 1 sg. derog, 2 sg. derogi, 3 dero; conj. prez. 1 sg. să derog, 3 să deroge

deroga (a ~) (a face o excepție) vb., ind. prez. 3 derogă; conj. prez. 3 să deroge

deroga vb., ind. prez. 1 sg. derog, 3 sg. și pl. derogă; conj. prez. 3 sg. și pl. deroge

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEROGARE s. derogație. (~ de la o prevedere.)

DEROGARE s. (JUR.) (rar) derogațiune. (~ de la o prevedere.)

Intrare: derogare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • derogare
  • derogarea
plural
  • derogări
  • derogările
genitiv-dativ singular
  • derogări
  • derogării
plural
  • derogări
  • derogărilor
vocativ singular
plural
Intrare: deroga
verb (V82)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deroga
  • derogare
  • derogat
  • derogatu‑
  • derogând
  • derogându‑
singular plural
  • dero
  • derogați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • derog
(să)
  • derog
  • derogam
  • derogai
  • derogasem
a II-a (tu)
  • derogi
(să)
  • derogi
  • derogai
  • derogași
  • derogaseși
a III-a (el, ea)
  • dero
(să)
  • deroge
  • deroga
  • derogă
  • derogase
plural I (noi)
  • derogăm
(să)
  • derogăm
  • derogam
  • derogarăm
  • derogaserăm
  • derogasem
a II-a (voi)
  • derogați
(să)
  • derogați
  • derogați
  • derogarăți
  • derogaserăți
  • derogaseți
a III-a (ei, ele)
  • dero
(să)
  • deroge
  • derogau
  • deroga
  • derogaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

derogare, derogărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a deroga și rezultatul ei; excepție de la prevederile unui act normativ sau ale unei convenții, în temeiul unui alt act. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Prin derogare de la legea... DLRLC
    • 1.1. Hârtie prin care se derogă de la o normă. DN
etimologie:
  • vezi deroga DEX '09 DEX '98 DN

deroga, derogverb

  • 1. A face o excepție de la prevederile unui act normativ sau ale unei convenții, în temeiul unui alt act. DEX '09
  • diferențiere A se abate de la o lege, de la un regulament etc. DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.