2 intrări
39 de definiții
din care- explicative (28)
- etimologice (1)
- specializate (10)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dermie1 sf vz dirmea
-dermie2 [At: DN3 / E: fr -dermie] Element secund de compunere cu sensul: 1-2 (Referitor la) piele. 3 De piele. 4 Dermic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
-DERMIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) piele”, „de piele”, „dermic”. [< fr. -dermie, it. -dermia, cf. gr. derma].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
-DERMIE elem. derm(o)-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
derm2- vz dermato- corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
-derm3 [At: DN3 / E: fr -derme] Element secund de compunere cu sensul: 1-2 (Referitor la) piele. 3 De piele. 4 Dermic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
derma2- vz dermato- corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dermato- [At: DN3 / V: derm-2, ~ma-2, ~mo- / E: fr derm(ato)-] Element prim de compunere cu semnificația: 1-2 (Referitor la) piele. 3 De piele.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dermea sf vz dirmea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dermo- vz dermato
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
digrimea sf vz dirmea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dirmea sf [At: (a. 1740) IORGA, S. D. XXI, 242 / V: (îrg) digr~, (înv) degher~, degrem~, deir~, (reg) dentea, der~, dermie, durmea, grim~ / Pl: ~ele / E: tc dürmë] (Îrg) Basma.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIRMEA, dirmele, s. f. Broboadă (albă). – Tc. d(ev)erme.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
DERM1- v. dermato-.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
-DERM2 Element secund de compunere savantă, cu semnificația „(referitor la) piele”, „de piele”. [< fr. -derme, cf. gr. derma].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DERMA- v. dermato-.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DERMATO- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „(referitor la) piele”, „de piele”. [Var. derm(o, a)-. / < fr. derm(ato)-, cf. gr. derma – piele].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DERMIC, -Ă adj. Al dermei, de dermă; (p. ext.) al pielii. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) piele, la dermă”. [< fr. dermique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DERMO- v. dermato-.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DERMAT(O)- elem. derm(o)-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DERM(O)-, -DERM(Ă) / DERMA- / DERMAT(O)-, -DERMIE elem. „piele, tegument”. (< fr. derm/o/-, -derme, derma-, dermat/o/-, -dermie, cf. gr. derma, -atos)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DERMO- elem. derm(o)-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dermeà f. V. dirmeà.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dirmea f. broboada peste tot albă a țărancelor. [Turc. DÜRMÈ, învelitoare].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dermeá și dirmeá (sud), grimeá (est), digrimeá (Mold. sud) și durmeá (est) f., pl. ele și dermíe (est) f. (turc. dürmé și davürmé, îndoitură, învălitoare, vălătuc, sul, d. devirmek și dürmek, a’ndoi, a’nfășura). Tulpan, pînză albă (rar colorată) triangulară (est) orĭ îndoită în doŭă (sud), și decĭ tot triangulară, cu care se’mbrobodesc femeile: de pe frunte îi zburase grimeaŭa. (CL. 1910, 5, 315), o zdreanță de dirmea (VR 1916, 1-3, 163). – Pe la 1792 (deirmea), sul de pînză, colcovan. – V. casîncă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
digrimeá V. dermea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dirmeá V. dermea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
durmeá V. dirmea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
dirmea (dirmele), s. f. – Basma albă. – Var. dermea. Tc. dürme (Șeineanu, II, 157).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
-DERMIE „piele, tegument, țesut cutanat, mucoasă”. ◊ gr. derma „piele” > fr. -dermie, germ. id., engl. -dermy, it. -dermia > rom. -dermie.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
dermea (dirmea, durmea), dermele (dirmele, durmele), s.f. (înv.) pânză triunghiulară, tulpan; podoabă femeiască.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dirmea, dirmele, s.f. (înv.) broboadă țărănească albă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DERM-, v. DERMO-. □ ~ectomie (v. -ectomie), s. f., operație chirurgicală de excizie a unei porțiuni din piele.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
-DERM (-DERMĂ) „piele, mucoasă, tegument, strat cutanat”. ◊ gr. derma „piele” > fr. -derme, germ. -derm, engl. id. it. -derma > rom. -derm și -dermă.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
DERMA- „piele, tegument, membrană; membranos, cutanat”. ◊ gr. derma „piele” > fr. derma- > rom. derma-. □ ~ptere (v. -pter), s. n. pl., ordin de insecte cu aripile membranoase, avînd ca reprezentant urechelnița; ~tom (v. -tom), s. n., 1. Instrument chirurgical pentru tăierea unor fragmente de piele pentru grefe. 2. Zonă a pielii corespunzînd ramificațiilor unui nerv rahidian; ~trop (v. -trop), adj., dermotrop*.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
DERMAT-, v. DERMATO-. □ ~algie (v. -algie), s. f., nevralgie a pielii care apare în anumite forme de reumatism, gută etc.; sin. dermatodinie; ~emie (v. -emie), s. f., aflux de sînge la nivelul pielii; ~odinie (v. -odinie), s. f., dermatalgie*.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
DERMATO- „piele, tegument, mucoasă, țesut cutanat”. ◊ gr. derma, atos „piele” > fr. dermato-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. dermato-. □ ~caliptrogen (v. caliptro-, v. -gen1), s. n., țesutul meristematic formînd caliptra și stratul pilifer al rădăcinii; ~ciste (v. -cist), s. n. pl., peri umflați, prezenți pe sporoforul unor ciuperci; ~fite (v. -fit), s. n. pl., ciuperci microscopice care parazitează pielea și anexele ei; ~fiție (v. -fiție), s. f., boală de piele provocată de ciuperci, parazite, localizate în pielea capului, în țesutul subcutanat și la rădăcina părului; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a nu contracta boli de piele; ~gen (v. -gen1), s. n., țesut meristematic care generează epiderma primară; ~glife (v. -glif), s. f. pl., creste papilare; ~graf (v. -graf), adj., s. n., (creion) care servește la machiaj; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere anatomică a pielii; ~id (v. -id), adj., care se aseamănă cu pielea; ~liză (v. -liză), s. f., afecțiune congenitală, manifestată prin flasciditate și prin tendința de a se forma pliuri la nivelul pielii și al țesutului subcutanat; ~log (v. log), s. m. și f., specialist în dermatologie; ~logie (v. -logie1), s. f., ramură a medicinii care studiază și care tratează bolile de piele; ~malacie (v. -malacie), s. f., proces de înmuiere a pielii; ~mer (v. -mer), s. n., teritoriu cutaneu care corespunde unui metamer medular; ~micete (v. -micete), s. f. pl., ciuperci din grupul fungilor imperfecți care parazitează pielea și anexele ei, producînd dermatomicoze; ~patie (v. -patie), s. f., maladie a pielii; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., protoplasmă vie, făcînd parte din membrana celulară; ~plast (v. -plast), s. n., citoplasma și nucleul, înconjurate de o membrană solidă, formînd un aparat vegetativ; ~ree (v. -ree), s. f., transpirație abundentă, care survine în anumite boli febrile; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., întărirea patologică a țesutului cutanat; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare medicală a pielii cu ajutorul unui microscop special; ~spasm (v. -spasm), s. n., mișcare spasmodică a mușchilor pilomotori, însoțită de erecția fibrelor de păr; ~venerologie (v. venero-, v. -logie1), s. f., parte a medicinii care se ocupă cu studiul bolilor de piele și venerice; ~zomi (v. -zom), s. m. pl., 1. Corpusculi care apar în celulele vegetale, în timpul anafazei. 2. Particule care formează membrana celulară; ~zoonoză (v. zoo-, v. -noză), s. f., boală de piele foarte contagioasă, provocată de paraziți animali microscopici.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
-DERMĂ, v. -DERM.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
DERMO- „mucoasă, piele, tegument, țesut cutanat, coriaceu”. ◊ gr. derma „piele” > fr. dermo-, germ. id., it. id. > rom. dermo-. □ ~blast (v. -blast), s. n., parte a mezodermului care dă naștere corionului; ~deză (v. -deză), s. f., procedeu de chirurgie ortopedică de limitare a mișcării anormale a unei articulații, cu ajutorul unui ligament de piele; ~grafie (v. -grafie), s. f., tendință specială a tegumentelor unor persoane de a reacționa prin leziuni papuloase urticariene la cele mai mici excitații; sin. urticarie factice; ~id (v. -id), adj., care se aseamănă cu pielea; ~lexie (v. -lexie), s. f., capacitate de a identifica litere sau desene trasate pe pielea proprie, fără a le putea urmări vizual; ~lit (v. -lit1), s. n., rocă magmatică a cărei suprafață este brăzdată de forme de scurgere cu aspect de solzi sau de lobi ramificați; ~megalie (v. -megalie), s. f., megalodermie*; ~ptere (v. -pter), s. n. pl., ordin de mamifere exotice, arboricole, erbivore și cățărătoare, adaptate la zborul planat cu ajutorul unei membrane tegumentare care le unește capul, membrele și coada; ~trop (v. -trop), adj., (despre bacterii și virusuri) care prezintă afinitate pentru mucoase și tegumente; sin. dermatrop.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dermatoelement de compunere, prefix
- 1. Element de compunere savantă, cu semnificația „(referitor la) piele”, „de piele”. DN
etimologie:
- derm(ato)- DN
dirmea, dirmelesubstantiv feminin
- 1. Broboadă (albă). DLRMsinonime: broboadă
etimologie:
- d(ev)erme DLRM