3 intrări

19 definiții

dérmă sf [At: ENC. VET. 65 / V: derm1 sn / Pl: ~me / E: ngr δερμά, fr derme) Țesut fîbros conjunctiv, care constituie partea cea mai groasă și mai adâncă a pielii vertebratelor, așezat sub epidermă.

DÉRMĂ, derme, s. f. Stratul mijlociu al pielii vertebratelor, sub epidermă, conținând vase sangvine și limfatice, terminații nervoase, glande sebacee etc. – Din fr. derme.

DÉRMĂ, derme, s. f. Țesut fibros conjunctiv, care constituie partea cea mai groasă și mai adâncă a pielii vertebratelor, așezat sub epidermă. – Din fr. derme.

DÉRMĂ s. f. Țesut fibros conjunctiv care constituie partea cea mai groasă și mai adîncâ a pielii, fiind acoperit de epidermă (și în care se află corpusculii tactili și rădăcinile perilor).

dérmă s. f., g.-d. art. dérmei; pl. dérme

dérmă s. f., g.-d. art. dérmei; pl. dérme

DÉRMĂ s.f. Țesut fibros conjunctiv care formează partea groasă din adâncime, a pielii, fiind acoperit de epidermă. [Var. derm s.n. / < fr. derme, cf. it., gr. derma].

DÉRMĂ s. f. țesut fibros conjunctiv care formează partea groasă, din adâncime, a pielii, acoperit de epidermă. (< fr. derme, gr. derma)

DERM(O)-, -DÉRM(Ă) / DERMA- / DERMAT(O)-, -DERMÍE elem. „piele, tegument”. (< fr. derm/o/-, -derme, derma-, dermat/o/-, -dermie, cf. gr. derma, -atos)

DÉRMĂ f. Strat mijlociu al pielii, care se află sub epidermă. /<fr. derme

dermă f. țesătura ce constitue pielea.

*dérmă f., pl. e (vgr. dérma, pele). Anat. Țesătură care constitue stratu cel maĭ gros al peliĭ. V. epidermă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DERMA- „piele, tegument, membrană; membranos, cutanat”. ◊ gr. derma „piele” > fr. derma- > rom. derma-.~ptere (v. -pter), s. n. pl., ordin de insecte cu aripile membranoase, avînd ca reprezentant urechelnița; ~tom (v. -tom), s. n., 1. Instrument chirurgical pentru tăierea unor fragmente de piele pentru grefe. 2. Zonă a pielii corespunzînd ramificațiilor unui nerv rahidian; ~trop (v. -trop), adj., dermotrop*.

-DERM (-DERMĂ) „piele, mucoasă, tegument, strat cutanat”. ◊ gr. derma „piele” > fr. -derme, germ. -derm, engl. id. it. -derma > rom. -derm și -dermă.

Intrare: dermă (subst.)
dermă (subst.) substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dermă derma
plural derme dermele
genitiv-dativ singular derme dermei
plural derme dermelor
vocativ singular
plural
derm (subst.) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular derm dermul
plural derme dermele
genitiv-dativ singular derm dermului
plural derme dermelor
vocativ singular
plural
Intrare: derma
derma
Intrare: dermă (suf.)
dermă (suf.) element de compunere sufix

dermă (subst.) derm

  • 1. Stratul mijlociu al pielii vertebratelor, sub epidermă, conținând vase sangvine și limfatice, terminații nervoase, glande sebacee etc.
    surse: DEX '09
  • diferențiere Țesut fibros conjunctiv, care constituie partea cea mai groasă și mai adâncă a pielii vertebratelor, așezat sub epidermă.
    surse: DEX '98 DN
  • diferențiere Țesut fibros conjunctiv care constituie partea cea mai groasă și mai adâncâ a pielii, fiind acoperit de epidermă (și în care se află corpusculii tactili și rădăcinile perilor).
    surse: DLRLC

etimologie: