DERMĂ, derme, s. f. Stratul mijlociu al pielii vertebratelor, sub epidermă, conținând vase sangvine și limfatice, terminații nervoase, glande sebacee etc. – Din fr. derme.

dermă sf [At: ENC. VET. 65 / V: derm¹ sn / Pl: ~me / E: ngr δερμά, fr derme] Țesut fibros conjunctiv, care constituie partea cea mai groasă și mai adâncă a pielii vertebratelor, așezat sub epidermă.

DERMĂ, derme, s. f. Țesut fibros conjunctiv, care constituie partea cea mai groasă și mai adâncă a pielii vertebratelor, așezat sub epidermă. – Din fr. derme.

DERMĂ s. f. Țesut fibros conjunctiv care constituie partea cea mai groasă și mai adîncă a pielii, fiind acoperit de epidermă (și în care se află corpusculii tactili și rădăcinile perilor).

DERMĂ s.f. Țesut fibros conjunctiv care formează partea groasă din adîncime, a pielii, fiind acoperit de epidermă. [Var. derm s.n. / < fr. derme, cf. it., gr. derma].

DERMĂ s. f. țesut fibros conjunctiv care formează partea groasă, din adâncime, a pielii, acoperit de epidermă. (< fr. derme, gr. derma)

DERMĂ f. Strat mijlociu al pielii, care se află sub epidermă. /<fr. derme

dermă f. țesătura ce constitue pielea.

*dérmă f., pl. e (vgr. dérma, pele). Anat. Țesătură care constitue stratu cel maĭ gros al peliĭ. V. epidermă.

derm¹ sn vz dermă

DERM s.n. v. dermă.

dermă s. f., g.-d. art. dermei; pl. derme

dermă s. f., g.-d. art. dermei; pl. derme

dermă s. f., g.-d. art. dermei; pl. derme

dermă