2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DERAPÁRE, derapări, s. f. 1. Faptul de a derapa. 2. Deplasare a ancorei pe fundul apei datorită vântului, valurilor etc. care acționează asupra navei. 3. Deplasare laterală a unui avion în timpul aterizării sau al unui viraj cu înclinare laterală prea mică. – V. derapa.

DERAPÁRE, derapări, s. f. 1. Faptul de a derapa. 2. Deplasare a ancorei pe fundul apei datorită vântului, valurilor etc. care acționează asupra navei. 3. Deplasare laterală a unui avion în timpul aterizării sau al unui viraj cu înclinare laterală prea mică. – V. derapa.

derapare sf [At: LTR / Pl: ~pări / E: derapa] 1 Alunecare a roților unui autovehicul într-o direcție înclinată față de direcția normală de mers Si: derapaj (1), derapat1 (1). 2 Învârtire pe loc a roților, fără a înainta, din cauza gheții Si: derapaj (2), derapat1 (2). 3 Deplasare a ancorei pe fundul apei datorită vântului, valurilor etc. care acționează asupra navei. 4 Deplasare laterală a unui avion în timpul aterizării sau al unui viraj cu înclinare laterală prea mică.

DERAPÁRE, derapări, s. f. Faptul de a derapa.

DERAPÁRE s.f. Acțiunea de a derapa și rezultatul ei; derapaj. ♦ Deplasare a ancorei pe fundul apei datorită vântului, valurilor etc. care acționează asupra navei. ♦ Deplasare laterală a unui avion la aterizare sau în timpul unui viraj cu înclinare laterală prea mică. [< derapa].

DERAPÁ, pers. 3 derapează, vb. I. Intranz. (Despre roți de cauciuc și despre vehicule cu asemenea roți) A aluneca într-o direcție înclinată față de direcția normală de mers. – Din fr. déraper.

DERAPÁ, pers. 3 derapează, vb. I. Intranz. (Despre roți de cauciuc și despre vehicule cu asemenea roți) A aluneca într-o direcție înclinată față de direcția normală de mers. – Din fr. déraper.

derapa vi [At: V. ROM., decembrie 1950, 126 / Pzi: 3 ~pea / E: fr déraper] 1 (D. roți de cauciuc și d. vehicule cu asemenea roți) A aluneca într-o direcție diferită de direcția normală de mers. 2 (D. roți) A se învârti pe loc fără a înainta, datorită gheții. corectată

DERAPÁ, pers. 3 derapează, vb. I. Intranz. (Despre vehicule cu roți de cauciuc sau despre sănii) A aluneca într-o parte, față de direcția de înaintare (din cauza aderenței prea mici la sol). Roțile automobilelor derapează la virajii. C. PETRESCU, C. V. 239.

DERAPÁ vb. I. intr. (Despre roțile unui vehicul; despre vehicule) A aluneca pierzând aderența cu solul, a aluneca într-o parte în raport cu direcția de înaintare. ♦ (Mar.; despre ancoră) A aluneca pe fund. [< fr. déraper].

DERAPÁ vb. intr. 1. (despre vehicule) a aluneca într-o direcție deviată, în lipsa unei aderențe suficiente. 2. (despre ancoră) a se deplasa pe fundul apei, datorită vântului, valurilor care acționează asupra navei. 3. (despre avioane) a se deplasa lateral la aterizare sau în timpul unui viraj cu înclinare laterală prea mică. 4. (schi) a practica o glisadă laterală voluntară. 5. (fig.; despre o situație) a se schimba defavorabil și neprevăzut. (< fr. déraper)

A DERAPÁ pers. 3 ~eáză intranz. (despre roți de cauciuc sau despre vehicule cu astfel de roți) A aluneca pe sol din cauza aderenței reduse. /<fr. déraper


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

derapáre s. f., g.-d. art. derapắrii; pl. derapắri

derapáre s. f., g.-d. art. derapării; pl. derapări

derapá (a ~) vb., ind. prez. 3 derapeáză

derapá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. derapeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. derapéze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DERAPARE a) deplasare laterală a unei aeronave în timpul aterizării; b) executare a unui viraj cu înclinare laterală prea mică (cu ajutorul palonierelor).

Intrare: derapare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • derapare
  • deraparea
plural
  • derapări
  • derapările
genitiv-dativ singular
  • derapări
  • derapării
plural
  • derapări
  • derapărilor
vocativ singular
plural
Intrare: derapa
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • derapa
  • derapare
  • derapat
  • derapatu‑
  • derapând
  • derapându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • derapea
(să)
  • derapeze
  • derapa
  • derapă
  • derapase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • derapea
(să)
  • derapeze
  • derapau
  • derapa
  • derapaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

derapare

  • 1. Faptul de a derapa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: derapaj
  • 2. Deplasare a ancorei pe fundul apei datorită vântului, valurilor etc. care acționează asupra navei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Deplasare laterală a unui avion în timpul aterizării sau al unui viraj cu înclinare laterală prea mică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi derapa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

derapa

  • 1. (Despre roți de cauciuc și despre vehicule cu asemenea roți) A aluneca într-o direcție înclinată față de direcția normală de mers.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Roțile automobilelor derapează la virajii. C. PETRESCU, C. V. 239.
      surse: DLRLC
    • 1.1. marină (Despre ancoră) A aluneca pe fund.
      surse: DN
    • 1.2. (Despre avioane) A se deplasa lateral la aterizare sau în timpul unui viraj cu înclinare laterală prea mică.
      surse: MDN '00
    • 1.3. (La schi) A practica o glisadă laterală voluntară.
      surse: MDN '00
    • 1.4. figurat (Despre o situație) A se schimba defavorabil și neprevăzut.
      surse: MDN '00

etimologie: