11 definiții pentru depou

depóu sn [At: G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I, 14 / Pl: ~ri / E: fr dépôt] 1 Clădire în care se adăpostesc, se întrețin și se repară locomotive, vagoane de tren sau de tramvai etc. 2 (Înv) Magazie în care se depozitau scânduri.

DEPÓU, depouri, s. n. Clădire în care se adăpostesc, se întrețin și se repară locomotive, vagoane de tren sau de tramvai etc. – Din fr. dépôt.

DEPÓU, depouri, s. n. Clădire în care se adăpostesc, se întrețin și se repară locomotive, vagoane de tren sau de tramvai etc. – Din fr. dépôt.

DEPÓU, depouri, s. n. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de») Clădire în care se adăpostesc se întrețin și se repară locomotive, vagoane de tren, de tramvai etc. Tramvaiele ies luminate din depouri. BOGZA, A. Î. 247. Se ridica în zare matahala de scînduri a depoului de mașini. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 14. ♦ (Rar) Depozit și loc de desfacere pentru anumite mărfuri. Te-ai mai gîndit și la omul... care, o iarnă întreagă, crăpase buturugi la depoul de lemne. PAS, Z. I 231.

depóu s. n., art. depóul; pl. depóuri

depóu s. n. (sil. -pou), art. depóul; pl. depóuri

DEPÓU s.n. Clădire pentru adăpostirea și întreținerea locomotivelor, a tramvaielor etc. ♦ (Rar) Depozit unde se țin sau se distribuie anumite mărfuri. [< fr. dépôt].

DEPÓU s. n. clădire în care se adăpostesc, se întrețin și se repară locomotive sau tramvaie. (< fr. dépôt)

DEPÓU ~ri n. Construcție special amenajată pentru adăpostirea și reparația locomotivelor și vagoanelor de tren sau de tramvai. [Sil. de-pou] /<fr. dépôt

depou n. 1. locul unde se exersează recruții unui regiment; 2. ofițerii și soldații cari rezidă în acest loc (= fr. dépôt).

Intrare: depou
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depou depoul
plural depouri depourile
genitiv-dativ singular depou depoului
plural depouri depourilor
vocativ singular
plural