depou sn [At: G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I, 14 / Pl: ~ri / E: fr dépôt] 1 Clădire în care se adăpostesc, se întrețin și se repară locomotive, vagoane de tren sau de tramvai etc. 2 (Înv) Magazie în care se depozitau scânduri.

* DEPOU (pl. -ouri) sn. = DEPOZIT [fr. dépôt].

DEPOU, depouri, s. n. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de») Clădire în care se adăpostesc se întrețin și se repară locomotive, vagoane de tren, de tramvai etc. Tramvaiele ies luminate din depouri. BOGZA, A. Î. 247. Se ridica în zare matahala de scînduri a depoului de mașini. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 14. ♦ (Rar) Depozit și loc de desfacere pentru anumite mărfuri. Te-ai mai gîndit și la omul... care, o iarnă întreagă, crăpase buturugi la depoul de lemne. PAS, Z. I 231.

DEPOU s.n. Clădire pentru adăpostirea și întreținerea locomotivelor, a tramvaielor etc. ♦ (Rar) Depozit unde se țin sau se distribuie anumite mărfuri. [< fr. dépôt].

DEPOU s. n. clădire în care se adăpostesc, se întrețin și se repară locomotive sau tramvaie. (< fr. dépôt)

DEPOU ~ri n. Construcție special amenajată pentru adăpostirea și reparația locomotivelor și vagoanelor de tren sau de tramvai. [Sil. de-pou] /<fr. dépôt

depou n. 1. locul unde se exersează recruții unui regiment; 2. ofițerii și soldații cari rezidă în acest loc (= fr. dépôt).

*depóŭ V. depozit.

dăpău sn vz depou

depou s. n., art. depoul; pl. depouri

depou s. n., art. depoul; pl. depouri

depou s. n. (sil. -pou), art. depoul; pl. depouri

depou