DEPOU, depouri, s. n. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de») Clădire în care se adăpostesc se întrețin și se repară locomotive, vagoane de tren, de tramvai etc. Tramvaiele ies luminate din depouri. BOGZA, A. Î. 247. Se ridica în zare matahala de scînduri a depoului de mașini. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 14. ♦ (Rar) Depozit și loc de desfacere pentru anumite mărfuri. Te-ai mai gîndit și la omul... care, o iarnă întreagă, crăpase buturugi la depoul de lemne. PAS, Z. I 231.