2 intrări

12 definiții

din care

Explicative DEX

DEPLORAȚIE, deplorații, s. f. (Rar) Plângere, lamentare, lamentație. ♦ Cântec popular medieval cu subiect tragic sau religios. – Din fr. déploration, lat. deploratio.

DEPLORAȚIE, deplorații, s. f. (Rar) Plângere, lamentare, lamentație. ♦ Cântec popular medieval cu subiect tragic sau religios. – Din fr. déploration, lat. deploratio.

deplorație sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr déploration, lat deploratio] 1 (Rar) Lamentare. 2 Cântec popular medieval cu subiect tragic sau religios.

DEPLORA, deplor, vb. I. Tranz. (Rar) A deplânge. – Din fr. déplorer.

DEPLORA vb. I. tr. (Rar) A deplînge. [P.i. deplor. / < fr. déplorer, it., lat. deplorare].

DEPLORAȚIE s.f. (Rar) Plîngere, lamentare, lamentație. ♦ Cîntec popular medieval cu subiect tragic sau religios. [Gen. -iei. / cf. fr. déploration, lat. deploratio].

DEPLORAȚIE s. f. 1. plângere, lamentare. 2. cântec popular medieval cu subiect tragic sau religios. (< fr. déploration, lat. deploratio)

A DEPLORA deplor tranz. (persoane) A trata cu compasiune; a compătimi; a deplânge; a jeli; a căina. /<fr. déplorer

Ortografice DOOM

deplorație (rar) (desp. de-plo-, -ți-e) s. f., art. deplorația (desp. -ți-a), g.-d. art. deplorației; pl. deplorații, art. deplorațiile (desp. -ți-i-)

deplorație (rar) (de-plo-, -ți-e) s. f., art. deplorația (-ți-a), g.-d. art. deplorației; pl. deplorații, art. deplorațiile (-ți-i-)

deplora vb. (sil. -plo-), ind. prez. 1 sg. deplor, 3 sg. și pl. deplo

deplorație s. f. (sil. -plo-, -ți-e), art. deplorația (sil. -ți-a), g.-d. art. deplorației; pl. deplorații, art. deplorațiile (sil. -ți-i-)

Sinonime

DEPLORA vb. v. căina, compătimi, deplânge, plânge.

Intrare: deplorat
deplorat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deplorat
  • deploratul
  • deploratu‑
  • deplora
  • deplorata
plural
  • deplorați
  • deplorații
  • deplorate
  • deploratele
genitiv-dativ singular
  • deplorat
  • deploratului
  • deplorate
  • deploratei
plural
  • deplorați
  • deploraților
  • deplorate
  • deploratelor
vocativ singular
plural
Intrare: deplorație
deplorație substantiv feminin
  • silabație: de-plo-ra-ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deplorație
  • deplorația
plural
  • deplorații
  • deplorațiile
genitiv-dativ singular
  • deplorații
  • deplorației
plural
  • deplorații
  • deplorațiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deplora, deplorverb

etimologie:

deplorație, deplorațiisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.