5 definiții pentru deplorat deplorare

DEPLORÁ, deplór, vb. I. Tranz. (Rar) A deplânge. – Din fr. déplorer.

deplorá vb. (sil. -plo-), ind. prez. 1 sg. deplór, 3 sg. și pl. deplóră

DEPLORÁ vb. v. căina, compătimi, deplânge, plânge.

DEPLORÁ vb. I. tr. (Rar) A deplânge. [P.i. deplór. / < fr. déplorer, it., lat. deplorare].

A DEPLORÁ deplór tranz. (persoane) A trata cu compasiune; a compătimi; a deplânge; a jeli; a căina. /<fr. déplorer

Intrare: deplorat
deplorat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deplorat deploratul deplora deplorata
plural deplorați deplorații deplorate deploratele
genitiv-dativ singular deplorat deploratului deplorate deploratei
plural deplorați deploraților deplorate deploratelor
vocativ singular
plural
deplorare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deplorare deplorarea
plural deplorări deplorările
genitiv-dativ singular deplorări deplorării
plural deplorări deplorărilor
vocativ singular
plural