2 intrări

29 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

deplasát1 sn [At: MDA ms / E: deplasa] 1-3 Deplasare (1-2,4).

deplasát2, -ă a [At: CAZIMIR, GR. 135 / Pl: ~áți, ~e / E: deplasa] 1 Care nu se (mai) află la locul lui. 2 (Iuz; îs) Persoane ~e Persoane care, părăsindu-și țara, din motive politice, în timpul ultimului război mondial, au dus o campanie de ponegrire a regimului ei democratic, cu sprijinul efectiv al guvernelor reacționare. 3 (Fig; d. oameni și manifestările lor) Care nu este așa cum se cuvine în raport cu situația, cu momentul dat Cf nepotrivit, necuviincios.

DEPLASÁT, -Ă, deplasați, -te, adj. Care nu se află la locul lui. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este așa cum se cuvine în raport cu situația, cu momentul dat; nepotrivit, nelalocul lui; necuviincios. – V. deplasa. Cf. fr. déplacé.

DEPLASÁT, -Ă, deplasați, -te, adj. Care nu se află la locul lui. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este așa cum se cuvine în raport cu situația, cu momentul dat; nepotrivit, nelalocul lui; necuviincios. – V. deplasa. Cf. fr. déplacé.

DEPLASÁT, -Ă, deplasați, -te, adj. (Despre persoane) Care nu se află sau care are impresia că nu se află la locul lui. Mă găsesc lîngă această mică dramă amoroasă, ridicul și deplasat. CAMIL PETRESCU, U. N. 114. Am crezut, tinere prietin, că mă simțeam deplasat numai aci. C. PETRESCU, C. V. 244. ♦ (Despre persoane și despre manifestările lor) Care nu e așa cum trebuie, cum se cuvine, cum se cere să fie; nepotrivit. Intransigența mea, care azi mi se pare deplasată, era ațîțată și de tonul imperios... al interpretei principale. CAMIL PETRESCU, T. III 491. Nici un actor n-a fost deplasat în rol. C. PETRESCU, C. V. 253.

*deplasát (de-pla-) adj. m., pl. deplasáți; f. deplasátă, pl. deplasáte

deplasát adj. m., pl. deplasáți; f. sg. deplasátă, pl. deplasáte

DEPLASÁT adj. v. distonant, inadecvat, inoportun, neadecvat, necorespunzător, neoportun, nepotrivit.

DEPLASÁT, -Ă adj. Care nu se află la locul lui. ♦ Nepotrivit, nelalocul său; (fig. necuviincios. [< deplasa].

DEPLASÁT, -Ă adj. 1. care nu se află la locul lui. 2. (despre oameni și manifestările lor) nepotrivit, nelalocul său; (fig.) necuviincios. (< deplasa)

DEPLASÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DEPLASA și A SE DEPLASA. 2) fig. Care nu este potrivit cu situația sau cu momentul dat; nepotrivit. 3) fig. Care vine în contradicție cu buna-cuviință; contrar bunului-simț; deloial. Vorbe ~te. /v. a deplasa

deplasat a. 1. care nu-i la locul său; 2. fig. nepotrivit: vorbă deplasată.

*deplasát, -ă adj. (fr. dé-place). Dislocat. Fig. Contrar conveniențelor, nepotrivit: vorbă deplasată. Adv. În mod deplasat: a te purta deplasat. V. deșănțat.

deplasá [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 95 / Pzi: ~séz / E: fr déplacer] 1 vt A lua ceva sau pe cineva dintr-un loc și a-l pune în altul Si: a muta. 2 vt (Fig) A abate, într-o dezbatere, discuția asupra altei chestiuni. 3 vr A se duce undeva (în interes de serviciu). 4 vr A se mișca din poziția inițială Cf a aluneca, a se disloca.

DEPLASÁ, deplasez, vb. I. 1. Tranz. A lua ceva sau pe cineva dintr-un loc și a-l pune în altul, a-i schimba locul; a muta. ♦ Refl. A se mișca din poziția inițială; a aluneca; a se disloca. 2. Refl. A se duce undeva (în interes de serviciu). – Din fr. déplacer.

DEPLASÁ, deplasez, vb. I. 1. Tranz. A lua ceva sau pe cineva dintr-un loc și a-l pune în altul, a-i schimba locul; a muta. ♦ Refl. A se mișca din poziția inițială; a aluneca; a se disloca. 2. Refl. A se duce undeva (în interes de serviciu). – Din fr. déplacer.

DEPLASÁ, deplasez, vb. I. 1. Tranz. A lua ceva sau pe cineva din locul în care se găsește și a-l pune în alt loc, a schimba locul unui obiect sau al unei persoane; a muta. Ema... îi tot deplasează pe cei din fața ei ca să vadă mai bine sala. CAMIL PETRESCU, T. II 95. El rezistă puțin, cum ar rezista un bolnav căruia ii deplasezi o mînă scrîntită. SEBASTIAN, T. 90. 2. Refl. (Despre funcționari în exercițiul funcțiunii) A se duce undeva pentru a face o cercetare, pentru a lucra în interes de serviciu. Judecătorul s-a deplasat la locul crimei. O echipă sanitară se va deplasa pe teren pentru depistarea bolnavilor. ♦ A trece dintr-o poziție în alta, a aluneca; a se disloca. Terenuri care se deplasează. I s-a deplasat un rinichi.Mase compacte de aer, deplasîndu-se cu o viteză îngrozitoare... lovesc năprasnic muntele, încercînd să-l distrugă. BOGZA, C. O. 57.

deplasá (a ~) (de-pla-) vb., ind. prez. 3 deplaseáză

deplasá vb. (sil. -pla-), ind. prez. 1 sg. deplaséz, 3 sg. și pl. deplaseáză

Intrare: deplasa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deplasa deplasare deplasat deplasând singular plural
deplasea deplasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deplasez (să) deplasez deplasam deplasai deplasasem
a II-a (tu) deplasezi (să) deplasezi deplasai deplasași deplasaseși
a III-a (el, ea) deplasea (să) deplaseze deplasa deplasă deplasase
plural I (noi) deplasăm (să) deplasăm deplasam deplasarăm deplasaserăm, deplasasem*
a II-a (voi) deplasați (să) deplasați deplasați deplasarăți deplasaserăți, deplasaseți*
a III-a (ei, ele) deplasea (să) deplaseze deplasau deplasa deplasaseră
Intrare: deplasat
deplasat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deplasat deplasatul deplasa deplasata
plural deplasați deplasații deplasate deplasatele
genitiv-dativ singular deplasat deplasatului deplasate deplasatei
plural deplasați deplasaților deplasate deplasatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)