2 intrări

12 definiții

depistát1 sn [At: / Pl: ~uri / E: depista] 1 Depistare (1). 2 Cercetare.

depistát2, ~ă a [At: DLR ms / Pl: ~áți, ~e / E: depista] 1 Care a fost urmărit, căutat. 2 Care a fost examinat, cercetat.

depistá vt [At: CONTEMP., S. II, 1950, nr. 184, 4/3 / Pzi: ~téz / E: fr dépister] A da de urma unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut.

DEPISTÁ, depistez, vb. I. Tranz. A da de urma unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut. ♦ (Med.) A descoperi și a cerceta cazuri de boală inaparentă. – Din fr. dépister.

DEPISTÁ, depistez, vb. I. Tranz. A da de urma unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut. – Din fr. dépister.

DEPISTÁ, depistez, vb. I. Tranz. A descoperi ceva tăinuit, nedat pe față; a da de urma unui lucru ascuns, a cărui descoperire interesează, prezintă importanță. A depista cazurile de scarlatină.

depistá (a ~) vb., ind. prez. 3 depisteáză

depistá vb., ind. prez. 1 sg. depistéz, 3 sg. și pl. depisteáză

DEPISTÁ vb. v. afla, descoperi, găsi.

DEPISTÁ vb. I. tr. A găsi urma, a descoperi (ceva ascuns, tăinuit). [< fr. dépister].

DEPISTÁ vb. tr. a descoperi, a da de urma unui lucru ascuns, tăinuit. (< fr. dépister)

A DEPISTÁ ~éz tranz. (obiecte tăinuite) A identifica și a scoate la iveală. /<fr. dépister

Intrare: depista
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) depista depistare depistat depistând singular plural
depistea depistați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) depistez (să) depistez depistam depistai depistasem
a II-a (tu) depistezi (să) depistezi depistai depistași depistaseși
a III-a (el, ea) depistea (să) depisteze depista depistă depistase
plural I (noi) depistăm (să) depistăm depistam depistarăm depistaserăm, depistasem*
a II-a (voi) depistați (să) depistați depistați depistarăți depistaserăți, depistaseți*
a III-a (ei, ele) depistea (să) depisteze depistau depista depistaseră
Intrare: depistat
depistat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depistat depistatul depista depistata
plural depistați depistații depistate depistatele
genitiv-dativ singular depistat depistatului depistate depistatei
plural depistați depistaților depistate depistatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)