2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

depéșă sf [At: AR (1829) 251/26 / Pl: ~șe / E: fr dépêche] 1 (Iuz) Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide. 2 (Spc) Telegramă. modificată

În original incorect acc.: depeșắ - LauraGellner

DEPÉȘĂ, depeșe, s. f. (Înv.) Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide; (în special) telegramă. – Din fr. dépêche.

DEPÉȘĂ, depeșe, s. f. (Ieșit din uz) Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide; (în special) telegramă. – Din fr. dépêche.

DEPÉȘĂ, depeșe, s. f. (Astăzi rar) Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide (astăzi prin telegraf, v. telegramă). Ștafetele primarului au pornit cu goana cea mare a cailor, purtînd depeșă grabnică. GALAN, Z. R. 75. Pristanda: Coane Fănică l o depeșă fe-fe urgentă ! CARAGIALE, O. I 143. Consulul general al Franței cheamă pe C. A. Rosetti și-i arată o depeșă prin care Lamartine... îi scria să-l prevestească că trimetea într-adins la București pe un amic al său credincios. GHICA, S. A. 159.

depéșă (înv.) s. f., art. depéșa, g.-d. art. depéșei; pl. depéșe

depéșă s. f., art. depéșa, g.-d. art. depéșei; pl. depéșe

DEPÉȘĂ s. v. epistolă, epistolie, scrisoare, telegramă.

DEPÉȘĂ s.f. (Rar) Telegramă. [< fr. dépèche].

DEPÉȘĂ s. f. (rar) telegramă. (< fr. dépêche)

depéșă (-șe), s. f. – Înștiințare, comunicare. Fr. dépêche.Der. depeșa, vb. (a comunica, a înștiința), din fr. dépêcher.

DEPÉȘĂ ~e f. înv. Comunicare transmisă rapid; telegramă. /<fr. dépêche

depeșă f. telegramă (= fr. dépêche).

*depéșă f., pl. ĭ (fr. dépêche, d. dépêcher, a depeșa, de unde și it. dispaccio și sp. despacho). Telegramă, informațiune urgentă.

depeșá vt [At: GHICA, C. E. I, 42 / Pzi: ~șéz / E: fr dépêcher] (Rar) A expedia o depeșă Si: a telegrafia.

DEPEȘÁ, depeșez, vb. I. Tranz. (Înv.) A expedia o depeșă; a telegrafia. – Din fr. dépêcher.

DEPEȘÁ, depeșez, vb. I. Tranz. (Rar) A expedia o depeșă; a telegrafia. – Din fr. dépêcher.

DEPEȘÁ, depeșez, vb. I. Tranz. (Astăzi rar) A telegrafia. Depeșează-mi din vreme să te aștept la gară. C. PETRESCU, O. P. I 12.

depeșá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 depeșeáză, 1 pl. depeșắm; conj. prez. 3 depeșéze; ger. depeșấnd

depeșá vb., ind. prez. 1 sg. depeșéz, 3 sg. și pl. depeșeáză, 1 pl. depeșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. depeșéze; ger. depeșând

DEPEȘÁ vb. v. telegrafia.

Intrare: depeșă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depeșă depeșa
plural depeșe depeșele
genitiv-dativ singular depeșe depeșei
plural depeșe depeșelor
vocativ singular
plural
Intrare: depeșa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) depeșa depeșare depeșat depeșând singular plural
depeșea depeșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) depeșez (să) depeșez depeșam depeșai depeșasem
a II-a (tu) depeșezi (să) depeșezi depeșai depeșași depeșaseși
a III-a (el, ea) depeșea (să) depeșeze depeșa depeșă depeșase
plural I (noi) depeșăm (să) depeșăm depeșam depeșarăm depeșaserăm, depeșasem*
a II-a (voi) depeșați (să) depeșați depeșați depeșarăți depeșaserăți, depeșaseți*
a III-a (ei, ele) depeșea (să) depeșeze depeșau depeșa depeșaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)