5 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPANATÓR, -OÁRE, depanatori -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care repară autovehicule, mașini, aparate etc. aflate în pană2. – Depana + suf. -tor.

DEPĂNĂTÓR, -OÁRE, depănători, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în depănat. 2. S. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. 3. S. f. Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat; (în industria casnică) vârtelniță. – Depăna + suf. -ător.

depănător1, ~oare [At: I. GOLESCU, C. / V: (îrg) dăp~, (reg) dăpân~ / Pl: ~i, ~oare / E: depăna + -ător] 1 sf Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat. 2 sf (În industria casnică) Vârtelniță. 3 smf Muncitor specializat în depănat. 4 sn Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii.

DEPĂNĂTÓR, -OÁRE, depănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în depănat. 2. S. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. 3. S. f. Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat; (în industria casnică) vârtelniță. – Depăna + suf. -ător.

DEPĂNĂTOÁRE, depănători, s. f. Dispozitiv pe care sînt așezate sculurile la mașinile care deapănă firul pe mosoare sau pe țevi; (în ind. casnică) unealtă simplă pe care e pus tortul cînd se deapănă; vîrtelniță.

DEPĂNĂTÓR1, depănătoare, s. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii.

DEPĂNĂTÓR2, -OÁRE, depănători, -oare, s. m. și f. Muncitor specializat în depănat.

DEPANATÓR I. s. m. muncitor care depanează autovehicule, mașini etc. II. s. n. depanor. (< depana + -tor)

DEPĂNĂTOÁRE ~óri f. 1) Mașină de depănat. 2) Dispozitiv pe care se instalează sculurile (la mașina de depănat). /a depăna + suf. ~ătoare

DEPĂNĂTÓR1 ~oáre n. (la mașina de cusut) Dispozitiv care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. /a depăna + suf. ~ător

DEPĂNĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Muncitor specializat în operațiile de depănare. /a depăna + suf. ~ător

depănătoare f. unealtă de depănat, vârtelniță.

depănătóare f., pl. orĭ. Vîrtelniță, mașină care ține ața pe care o depenĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*depanatoáre (reparatoare) s. f., g.-d. art. depanatoárei; pl. depanatoáre

depănătoáre1 (muncitoare) s. f., g.-d. art. depănătoárei; pl. depănătoáre

depănătoáre2 (dispozitiv) s. f., g.-d. art. depănătórii; pl. depănătóri

depănătór2 (piesă) s. n., pl. depănătoáre

depănătoáre (persoană) s. f., g.-d. art. depănătoárei; pl. depănătoáre

depănătoáre (instrument) s. f., g.-d. art. depănătórii; pl. depănătóri

depănătór (instrument) s. n., pl. depănătoáre

arată toate definițiile

Intrare: depanatoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depanatoare
  • depanatoarea
plural
  • depanatoare
  • depanatoarele
genitiv-dativ singular
  • depanatoare
  • depanatoarei
plural
  • depanatoare
  • depanatoarelor
vocativ singular
  • depanatoare
  • depanatoareo
plural
  • depanatoarelor
Intrare: depanator (aparat)
depanator2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depanator
  • depanatorul
  • depanatoru‑
plural
  • depanatoare
  • depanatoarele
genitiv-dativ singular
  • depanator
  • depanatorului
plural
  • depanatoare
  • depanatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: depănătoare (dispozitiv)
depănătoare2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depănătoare
  • depănătoarea
plural
  • depănători
  • depănătorile
genitiv-dativ singular
  • depănători
  • depănătorii
plural
  • depănători
  • depănătorilor
vocativ singular
plural
Intrare: depănătoare (persoană)
depănătoare1 (pl. -e) substantiv feminin substantiv neutru
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depănătoare
  • depănătoarea
plural
  • depănătoare
  • depănătoarele
genitiv-dativ singular
  • depănătoare
  • depănătoarei
plural
  • depănătoare
  • depănătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: depănător (piesă)
depănător2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depănător
  • depănătorul
  • depănătoru‑
plural
  • depănătoare
  • depănătoarele
genitiv-dativ singular
  • depănător
  • depănătorului
plural
  • depănătoare
  • depănătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

depanator (aparat)

etimologie:

  • depana + sufix -tor.
    surse: MDN '00

depanator, -oare (persoană) depanatoare

  • 1. Muncitor calificat care repară autovehicule, mașini, aparate etc. aflate în pană.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: reparator

etimologie:

  • Depana + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

depănătoare (dispozitiv)

  • 1. Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: vârtelniță

etimologie:

  • Depăna + sufix -ător.
    surse: DEX '09

depănător, -oare (persoană) depănătoare

  • 1. Muncitor specializat în depănat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Depăna + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09

depănător (piesă)

  • 1. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Depăna + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09