3 intrări

36 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

*depanatoáre (reparatoare) s. f., g.-d. art. depanatoárei; pl. depanatoáre

depanatór sm [At: SCL 190, 2 / V: ~pănătór2 / Pl: ~i / E: depana + -tor] Muncitor calificat care repară autovehicule, mașini, aparate etc. aflate în pană2. modificată

depănătór2 sm vz depanator

depănătór1, ~oáre [At: I. GOLESCU, C. / V: (îrg) dăp~, (reg) dăpân~ / Pl: ~i, ~oáre / E: depăna + -ător] 1 sf Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat. 2 sf (În industria casnică) Vârtelniță. 3 smf Muncitor specializat în depănat. 4 sn Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii.

DEPANATÓR, -OÁRE, depanatori -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care repară autovehicule, mașini, aparate etc. aflate în pană2. – Depana + suf. -tor.

DEPĂNĂTÓR, -OÁRE, depănători, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în depănat. 2. S. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. 3. S. f. Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat; (în industria casnică) vârtelniță. – Depăna + suf. -ător.

DEPANATÓR, depanatori, s. m. Muncitor calificat care repară autovehicule, mașini, aparate etc. aflate în pană2. – Depana + suf. -tor.

DEPĂNĂTÓR, -OÁRE, depănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în depănat. 2. S. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. 3. S. f. Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat; (în industria casnică) vârtelniță. – Depăna + suf. -ător.

DEPANATÓR, depanatori, s. m. Muncitor care repară autovehicule, mașini, aparate aflate în pană.

DEPĂNĂTOÁRE, depănători, s. f. Dispozitiv pe care sînt așezate sculurile la mașinile care deapănă firul pe mosoare sau pe țevi; (în ind. casnică) unealtă simplă pe care e pus tortul cînd se deapănă; vîrtelniță.

DEPĂNĂTÓR1, depănătoare, s. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii.

DEPĂNĂTÓR2, -OÁRE, depănători, -oare, s. m. și f. Muncitor specializat în depănat.

depanatór (reparator) s. m., pl. depanatóri

depănătoáre1 (muncitoare) s. f., g.-d. art. depănătoárei; pl. depănătoáre

depănătoáre2 (dispozitiv) s. f., g.-d. art. depănătórii; pl. depănătóri

depănătór1 (muncitor) s. m., pl. depănătóri

depănătór2 (piesă) s. n., pl. depănătoáre

depanatór (persoană) s. m., pl. depanatóri

depănătoáre (persoană) s. f., g.-d. art. depănătoárei; pl. depănătoáre

depănătoáre (instrument) s. f., g.-d. art. depănătórii; pl. depănătóri

Intrare: depanatoare
depanatoare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depanatoare depanatoarea
plural depanatoare depanatoarele
genitiv-dativ singular depanatoare depanatoarei
plural depanatoare depanatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: depănătoare
depănătoare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depănătoare depănătoarea
plural depănători depănătorile
genitiv-dativ singular depănători depănătorii
plural depănători depănătorilor
vocativ singular
plural
Intrare: depănătoare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depănătoare depănătoarea
plural depănătoare depănătoarele
genitiv-dativ singular depănătoare depănătoarei
plural depănătoare depănătoarelor
vocativ singular
plural